Leur donner à manger est une bonne initiative durant les grands froids mais pensez à leurs petites pattes, elles pourraient se prendre dans les filets qui abritent la nourriture.
Des astuces existent et parmi elles en voici une : Un fouet de cuisine c’est peut-être des dizaines d’oiseaux sauvés.
Je m’applique durant l’hiver à penser à ces petits chants d’oiseaux qui nous émerveillent durant le printemps et l’été. Notre monde de vie actuel les privent de leur environnement alors un coup de pouce n’est pas superflu de la part de celle ou celui qui en est conscient.
Merci pour eux.
Vidéo:
Ciel de Roumanie.
Europe – Chaque année, des millions d’étourneaux quittent le nord-est de l’Europe pour migrer vers l’Espagne et l’Italie. Pour leur sécurité, ces oiseaux se déplacent en groupes de plusieurs milliers d’individus, donnant naissance à d’impressionnantes nuées.
FRIENDS OF NATURE
You love birds so protect them!
Feeding them is a good idea during the cold weather, but think about their little paws, they could get caught in the nets that shelter the food.
There are tricks and here is one of them: A kitchen whisk can save dozens of birds.
During the winter, I try to think about these little birdsongs that amaze us during the spring and summer. Our current world of life deprives them of their environment, so a helping hand from those who are aware of it is not superfluous.
Thank you for them.
Video:
Romanian’s sky
Europe – Every year, millions of starlings leave northeastern Europe to migrate to Spain and Italy. For their safety, these birds move in groups of several thousand individuals, giving birth to impressive clouds.
Ne vous y laissez pas prendre, cette splendide séance de maquillage est l’œuvre d’un jeune garçon de 11 ans.
Première publication: 5 novembre 2017
A la question : « Dans quel monde vit-on ? » Je n’ai pas la réponse. Certains seront éblouis, d’autres écœurés et d’autres encore seront dubitatifs.
Les commentaires fusent déjà comme celui-ci qui demande où est l’intérêt d’une telle publication tout en disant que l’impact de ce post n’aurait pas plus d’incidence que le petit déjeuner que la personne qui en est l’auteur vient de prendre.
J’en viens a me dire qu’à partir du moment où l’on compare son petit déjeuner à un enfant de 12 ans qui se maquille à outrance jusqu’à en perdre sa propre identité, c’est qu’il y a un sérieux problème au sein de notre société.
je peux peut-être me tromper mais les signaux sont là. Nous évoluons vers une société où les gens ne s’identifient à plus rien, cherchant une échappatoire au travers d’artifices visuels, éphémères et insipides. Cela fait d’autant plus peur que les jeunes générations sont les plus touchées.
LGBT Instructions for Use
Don’t be fooled, this splendid make-up session is the work of a young 11-year-old boy.
First published: November 5, 2017
To the question: “What world do we live in?” I do not have the answer. Some will be dazzled, others disgusted and still others will be doubtful.
Comments are already pouring in like this one asking where the point of such a publication is while saying that the impact of this post would be no more significant than the breakfast the person who wrote it just had.
I come to say to myself that from the moment we compare our breakfast to a 12-year-old child who wears excessive makeup to the point of losing his own identity, there is a serious problem in our society.
I might be wrong but the signs are there. We are moving towards a society where people no longer identify with anything, seeking an escape through visual, ephemeral and tasteless artifices. This is all the more frightening as the younger generations are the most affected.
Instrucțiuni de utilizare LGBT
Nu vă lăsați păcăliți, această splendidă sesiune de machiaj este opera unui băiețel de 11 ani.
Prima publicare: 5 noiembrie 2017
La întrebarea: „În ce lume trăim?” Nu am raspunsul. Unii vor fi uimiți, alții dezgustați și alții vor fi îndoieli.
Apar comentarii ca acesta, care întreabă care este rostul unei astfel de publicații, spunând că impactul acestei postări nu ar avea mai mult impact decât micul dejun decât tocmai l-a luat autorul.
Îmi spun că atunci când îți compari micul dejun cu un copil care se machiază până își pierde propria identitate, există o problemă serioasă în societatea noastră.
S-ar putea să greșesc, dar semnele sunt acolo. Ne îndreptăm către o societate în care oamenii nu se mai identifică cu nimic, căutând o evadare prin artificii vizuale, efemere și lipsite de gust. Acest lucru este cu atât mai înfricoșător cu cât generațiile tinere sunt cele mai afectate.
La métaphore de la grenouille qui ne savait pas qu’elle était cuite
Une grenouille nage dans une marmite remplie d’eau. Un feu est allumé sous la marmite de façon à faire monter progressivement la température. La grenouille nage sans s’apercevoir de rien. La température continue de grimper, l’eau est maintenant tiède. La grenouille s’agite moins mais ne s’affole pas pour autant. La température de l’eau continue de grimper. L’eau est cette fois vraiment chaude, la grenouille commence a trouver cela désagréable, elle s’affaiblie mais supporte la chaleur. La température continue de monter, jusqu’au moment où la grenouille va tout simplement finir par cuire et mourir. Si la même grenouille avait été plongée directement dans l’eau à 50 degrés, elle aurait immédiatement donné le coup de patte adéquat qui l’aurait éjectée aussitôt de la marmite. Cette expérience montre que, lorsqu’un changement s’effectue d’une manière suffisamment lente, il échappe à la conscience et ne suscite la plupart de temps aucune réaction, aucune opposition, aucune révolte.
« Cette thèse se fonde sur l’idée que si l’on plongeait subitement une grenouille dans de l’eau chaude, elle s’échapperait d’un bond. Alors que si on la plongeait dans l’eau froide et qu’on portait très progressivement l’eau à ébullition, la grenouille s’engourdirait ou s’habituerait à la température et finirait ébouillantée. »
Bien que l’expérience soit controversée et que la thèse soit sujette à discussion, la parabole de la grenouille qui ne savait pas qu’elle était cuite traduit le phénomène d’habituation et de passivité dans un environnement qui se dégrade progressivement au point de mettre sa propre vie en péril. C’est donc une métaphore qui est souvent utilisée pour dénoncer la passivité de l’homme et inciter à l’éveil des consciences.
The slow cooking frog
The metaphor of the frog that didn’t know it was cooked
A frog swims in a pot filled with water. A fire is lit under the pot so as to gradually raise the temperature. The frog swims without noticing anything. The temperature continues to climb, the water is now lukewarm. The frog is less agitated but does not panic. The water temperature continues to rise. The water is really hot this time, the frog starts to find it unpleasant, it weakens but bears the heat. The temperature continues to rise, until the frog will simply cook and die. If the same frog had been plunged directly into water at 50 degrees, it would have immediately given the right kick which would have immediately ejected it from the pot. This experience shows that, when a change takes place in a sufficiently slow way, it escapes consciousness and most of the time does not arouse any reaction, any opposition, any revolt.
« This thesis is based on the idea that if we suddenly plunged a frog into hot water, it would jump out. Whereas if we plunged it into cold water and carried very gradually the water to a boil, the frog would go numb or get used to the temperature and end up scalded. »
Although the experiment is controversial and the thesis is subject to discussion, the parable of the frog which did not know that it was cooked translates the phenomenon of habituation and passivity in an environment which gradually deteriorates to the point of putting his own life in danger. It is therefore a metaphor that is often used to denounce the passivity of man and encourage the awakening of consciences.
Broasca care se gătește lent
Metafora broaștei care nu știa că este gătită
O broasca inoata intr-o oala plina cu apa. Se aprinde un foc sub oală pentru a crește treptat temperatura. Broasca înoată fără să observe nimic. Temperatura continuă să crească, apa este acum călduță. Broasca este mai puțin agitată, dar nu intră în panică. Temperatura apei continuă să crească. Apa este foarte fierbinte de data asta, broaștei începe să-i pară neplăcut, slăbește dar suportă căldura. Temperatura continuă să crească până când broasca se gătește și moare. Daca aceeasi broasca ar fi fost scufundata direct in apa la 50 de grade, ar fi dat imediat lovitura corecta care ar fi scos-o imediat din oala. Această experiență arată că atunci când o schimbare are loc destul de încet, ea scapă de conștientizare și de cele mai multe ori nu stârnește nicio reacție, nicio opoziție, nicio revoltă.
„Această teză se bazează pe ideea că dacă ai scufunda brusc o broaște în apă fierbinte, aceasta ar ieși. În timp ce dacă ai scăpa în apă rece și ai fiart-o foarte treptat, broasca s-ar amorți sau s-ar obișnui cu temperatura și în cele din urmă opărire”.
Deși experimentul este controversat și teza este supusă discuției, pilda broaștei care nu știa că a fost gătită traduce fenomenul de obișnuire și pasivitate într-un mediu care se deteriorează treptat până la punctul de a-și pune propria viață în pericol. Este deci o metaforă care este adesea folosită pentru a denunța pasivitatea omului și a încuraja trezirea conștiințelor.
« De nombreuses personnes préfèrent un mensonge qui les rassure plutôt qu’une vérité qui les dérange. »
Avec une lucidité glaçante, la psychologue Marion Saint Michel met à nu la mécanique perverse du pouvoir pendant la crise Covid. « Peur orchestrée, ingénierie sociale… Nos anciens euthanasiés, vax aux effets graves, C’était une opération de contrôle total et de réduction de la population »
Marion Saint Michel est psychologue clinicienne et diplômée en sciences politiques. Elle exerce en cabinet libéral, après une première carrière dans la communication stratégique pour deux grands groupes français, où elle a pu observer de près les rouages du pouvoir. Son parcours en psychologie s’est focalisé sur la perversion, la souffrance au travail et la question du sens, des thèmes que la crise du Covid a ravivés par l’ampleur des manipulations et des mensonges perçus. Ce contexte lui a inspiré l’écriture de ce livre pour analyser ces dynamiques et envisager des moyens de résistance collective, avec pour ambition d’éveiller les consciences et de défendre une anthropologie pour l’avenir de notre espèce.
The remote HAARP facility in Alaska has 180 antennas that are used to study the ionosphere.
A complotiste, complotiste et demi HAARP
Être qualifié de complotiste aujourd’hui est devenu le signe d’une excellente santé mentale (Je pense, donc je suis!)
Lorsque les médias mainstream font dans le complotisme:
H.A.A.R.P (High Frequency Active Auroral Research Program) est loin d’être une théorie du complot. Sous le couvert de recherches expérimentales, HAARP est un acteur bien présent dans les phénomènes climatiques. (Vidéos)
« Ce n’est pas un signe de bonne santé mentale que d’être adapté à une société malade en revanche, être qualifié de complotiste depuis ces 5 dernières années atteste d’une excellente capacité intellectuelle et d’un esprit d’éveil hors du commun. »
Affranchissez-vous du mouton de panurge qui est en vous pendant qu’il en est encore temps!
Mouton de panurge définition:
L’expression « mouton de Panurge » désigne un suiveur : une personne qui imite sans se poser de questions, qui suit instinctivement ce que fait le plus grand nombre et se fond dans un mouvement collectif sans exercer son esprit critique ni seulement faire preuve de l’intelligence qu’on peut espérer d’un être humain.
Je suis hâté au sens où l’Église l’entend. Chrétien de confession, je ne crois pas à ces fables qui nous parlent d’un Dieu qui a créé l’homme à son image, tout comme je ne crois pas que c’est dans la pauvreté et la souffrance que l’on se rapproche du divin, tout comme je ne crois ni à l’enfer ni au paradis qui ne sont que des dogmes, des concepts et des appréciations personnelles selon notre mode de fonctionnement. Imaginez si, du jour au lendemain, une armada de petits hommes verts débarquait sur Terre prêchant un dieu cosmique. Qu’arriverait-il au Vatican ? Il en va de même pour toutes les autres religions. Nous ne sommes qu’un grain de poussière dans l’univers et seule notre arrogance nous permet de nous comparer à la création. Nous en faisons partie, ni plus ni moins.
J’ai toutefois un profond respect pour un croyant quelque soit sa religion car si il est sincère et intègre, il porte dans son cœur l’amour de son prochain et c’est à partir de ce moment que l’on se rapproche de Dieu.
Basiquement, les religions ont été créées pour diviser et ce, depuis plus de 2000 ans (pour prendre une base dans le temps.)
Combien d’innocentes victimes sont-elles passées sur le bûcher au temps de l’inquisition? Combien de juifs innocents sont-ils passés dans les camps de concentration au nom d’une race pure? Et la Palestine aujourd’hui? Devant tant d’incohérences, alors qu’elles prêchent l’amour, comment porter le moindre crédit à des religions qui ont tant de sang sur les mains?
Pour illustrer ce billet, je vous propose de visionner le film: « La neuvième porte » en version française et originale (EN), avec dans le rôle principal, le génialissime Johnny Depp. Dans ce film , sorti en 1999 et que nous devons à Roman Polanski, Satan nous tient en haleine du début à la fin.
Everyone carries their cross
When a picture is worth a thousand words
I am Hasty in the sense that the church understands it. As a Christian by confession, I do not believe in these fables that tell us about a god who made man in his image, just as I do not believe that it is in poverty and suffering that we get closer to the divine, just as I do not believe in hell or heaven, which are only dogmas, concepts and personal appreciations according to our way of functioning. Imagine if from one day to the next an armada of little green men came to land on earth preaching for a cosmic god. What would happen to the Vatican? The same goes for all other religions. We are a speck of dust in the universe and only our arrogance allows us to compare ourselves to creation. We are part of it, nothing more and nothing less.
However, I have a deep respect for a believer whatever his religion because if he is sincere, he carries in his heart the love of his neighbor and it is from this moment that we get closer to God.
Basically, religions were created to divide and have been for over 2000 years (to take a baseline in time).
How many innocent victims were burned at the stake during the Inquisition? How many innocent Jews were put in concentration camps in the name of a pure race? And what about Palestine today? Faced with so many inconsistencies, while they preach love, how can we give the slightest credence to religions that have so much blood on their hands?
To illustrate this post, I suggest you watch the film: « The Ninth Gate » in the French and original version (EN), with the brilliant Johnny Depp in the lead role. In this film, released in 1999 and directed by Roman Polanski, Satan keeps us in suspense from beginning to end.
Fiecare își poartă crucea
Când o imagine valorează cât o mie de cuvinte
Sunt pripit în sensul în care Biserica o înțelege. Ca și creștin prin mărturisire, nu cred în aceste fabule care ne vorbesc despre un Dumnezeu care l-a creat pe om după chipul și asemănarea Sa, așa cum nu cred că în sărăcie și suferință ne apropiem de divin, așa cum nu cred nici în iad, nici în rai, care sunt doar dogme, concepte și aprecieri personale în funcție de modul nostru de funcționare. Imaginați-vă dacă, de la o zi la alta, o armadă de omuleți verzi ar ateriza pe Pământ predicând un zeu cosmic. Ce s-ar întâmpla cu Vaticanul? La fel este și pentru toate celelalte religii. Suntem doar un fir de praf în univers și doar aroganța noastră ne permite să ne comparăm cu creația. Facem parte din ea, nimic mai mult, nimic mai puțin.
Totuși, am un respect profund pentru un credincios, indiferent de religia sa, pentru că, dacă este sincer, poartă în inimă dragostea aproapelui său și din acest moment ne apropiem de Dumnezeu.
Practic, religiile au fost create pentru a diviza. Acesta este un fapt de peste 2000 de ani.
Câte victime nevinovate au fost arse pe rug în timpul Inchiziției? Câți evrei nevinovați au fost închiși în lagăre de concentrare în numele unei rase pure? Și ce putem spune despre Palestina de astăzi? Confruntată cu atâtea inconsecvențe, în timp ce propovăduiesc iubirea, cum putem da cel mai mic credit religiilor care au atât de mult sânge pe mâini?
Pentru a ilustra această postare, vă sugerez să vizionați filmul: „A Noua Poartă” în versiunea franceză și originală (EN), cu genialul Johnny Depp în rolul principal. În acest film, lansat în 1999 și regizat de Roman Polanski, Satan ne ține în suspans de la început până la sfârșit.
Intelligence Artificielle:
Mise en garde des scientifiques
Dans un futur proche, l’IA pourrait créer des virus terrifiants et des armes létales autonomes. (Vidéo)
Lorsque la réalité rejoint puis rattrape la science fiction!
Des progrès merveilleux mais terrifiants à la fois ! L’avenir et le présent convergent, mais combien de temps ce futur omniprésent laissera-t-il une place à l’humanité ?
Et si l’IA décidait que les humains étaient le problème ? Nous avons déjà perdu le contrôle de notre propre création. Hollywood nous met en garde avec des films comme « Terminator » et « I, Robot », pour ne citer que ces deux blockbusters, mais au delà des artifices hollywoodiens émerge sournoisement une réalité qui glace le sang.
Pour sensibiliser le public aux dangers des armes létales autonomes, les experts en intelligence artificielle émettent régulièrement des alertes qui, contrairement à ce que l’on voit dans les films, sont bien réelles. (Vidéos)
Artificial Intelligence: Scientists’ Warning
In the near future, AI could create terrifying viruses and lethal autonomous weapons. (Video)
When reality meets and then catches up with science fiction!
Marvelous progress yet terrifying at the same time! The future and the present are converging, but how long will this omnipresent future leave room for humanity?
What if AI decided humans were the problem? We’ve already lost control of our own creation. Hollywood warns us with films like « The Terminator » and « I, Robot, » to name just two blockbusters, but beyond the Hollywood artifice, a chilling reality creeps out.
To raise awareness of the dangers of lethal autonomous weapons, artificial intelligence experts regularly issue alerts that, unlike in movies, are very real. (Videos)
Inteligența artificială:
Avertismentul oamenilor de știință
În viitorul apropiat, inteligența artificială ar putea crea viruși terifianți și arme autonome letale. (Video)
Când realitatea întâlnește și apoi ajunge din urmă science fiction-ul!
Progres minunat, dar în același timp terifiant! Viitorul și prezentul converg, dar cât timp va mai lăsa loc acest viitor omniprezent umanității?
Ce-ar fi dacă inteligența artificială ar decide că oamenii sunt problema? Am pierdut deja controlul asupra propriei noastre creații. Hollywood-ul ne avertizează cu filme precum „Terminator” și „Eu, Robot”, ca să numim doar două blockbustere, dar dincolo de artificiul hollywoodian, o realitate înspăimântătoare se profilează la suprafață.
Pentru a crește gradul de conștientizare a publicului cu privire la pericolele armelor autonome letale, experții în inteligență artificială emit în mod regulat avertismente care, spre deosebire de ceea ce vedem în filme, sunt cât se poate de reale. (Videoclipuri)
« C’est une tragédie qui va s’abattre sur nos enfants et sur nous-mêmes dans l’addiction de cette cochonnerie qui s’appelle le portable. » (Vidéo)
Les possédés du XXIème siècle
Si Satan devait apparaître aujourd’hui, aussi immatérielle soit-elle, l’intelligence artificielle serait son esprit.
Le Diable, Lucifer, Satan, l’ange des ténèbres etc… peut avoir autant de noms et d’apparences aussi inattendues qu’atypiques.
L’humanité est interconnectée et interdépendante de cette lame à double tranchant nous rendant mi maître mi esclave, l’Intelligence Artificielle.
L’enfer est pavé de bonnes intentions et main dans la main il travaille de concert avec notre consentement, notre libre arbitre.
A few words of wisdom: Fabrice Luchini
« This is a tragedy that will befall our children and ourselves in the addiction to this crap called cell phones. » (Video)
The possessed of the 21st century
If Satan were to appear today, however immaterial it may be, artificial intelligence would be his spirit.
The Devil, Lucifer, Satan, the angel of darkness etc… can have as many names and appearances as unexpected as they are atypical.
Humanity is interconnected and interdependent on this double-edged sword that makes us half master and half slave: Artificial Intelligence.
The road to hell is paved with good intentions and it works hand in hand with our consent, our free will.
Câteva cuvinte de înțelepciune: Fabrice Luchini
„Aceasta este o tragedie care se va abate asupra copiilor noștri și asupra noastră, din cauza dependenței de această porcărie numită telefoane mobile.” (Video)
Posedații secolului XX
Dacă Satana ar avea o apariție astăzi, oricât de imaterială ar fi, Inteligența Artificială ar fi spiritul său.
Diavolul, Lucifer, Satan, îngerul întunericului etc. pot avea tot atâtea nume și înfățișări neașteptate și atipice.
Umanitatea este interconectată și interdependentă de această sabie cu două tăișuri care ne face pe jumătate stăpâni și pe jumătate sclavi: Inteligența Artificială.
Drumul spre iad este pavat cu intenții bune și funcționează mână în mână cu consimțământul nostru, cu liberul nostru arbitru.
