Jennifer Rush, une voix de cantatrice dans un minois assurément agréable qu’elle sacrifia malheureusement à la suite d’une opération de chirurgie esthétique, quel dommage…
Je vous propose une superbe version importée du Japon de ce tube international : “The power of love” sorti en 1984 qui avait été repris par la chanteuse Céline Dion en 1993 et qui à mon goût n’a vraiment rien à voir avec l’original. Je vous laisse juge.
Une vidéo que j’ai eu beaucoup de plaisir à produire.
Je remercie particulièrement CBS RECORDS pour sa confiance.
*** Jennifer Rush ***
« The power of love »
Jennifer Rush, a singer’s voice in an assuredly pleasant face that she unfortunately sacrificed following a cosmetic surgery operation, what a pity…
I offer you a superb version imported from Japan of this international hit: « The power of love » released in 1984 which was covered by singer Celine Dion in 1993 and which, according to my taste, really has nothing to do with the original. I let you be the judge.
A video i really enjoyed to do.
I particularly thank CBS RECORDS for its trust.
*** Jennifer Rush ***
« The power of love »
Jennifer Rush, o voce de cântăreață cu o față sigur plăcută pe care a sacrificat-o din păcate în urma unei operații estetice, ce păcat…
Vă ofer o versiune superbă importată din Japonia a acestui hit internațional: „The power of love” lansat în 1984 care a fost covert de cântăreața Celine Dion în 1993 și care, după gustul meu, chiar nu are nicio legătură cu originalul. Te las să fii judecător.
Un videoclip pe care m-am distrat foarte mult să îl produc.
Mulțumesc în mod deosebit CBS RECORDS pentru încredere.
Depuis qu’elle est apparue sur scène de nulle part en 1978, Catherine « Kate » Bush a été l’une des interprètes les plus rares, un véritable talent gargantuesque complètement insensible aux attributs de la célébrité et une sorcière qui a tissé un monde de pure innovation. dans sa propre bulle imperméable ; le monde extérieur étudie furieusement son génie et s’efforce de l’imiter.
Kate n’est pas votre popstar de tous les jours, elle fait tout selon ses propres termes, ce qui incluait un acte de disparition entre «The Red Shoes» en 1993 et «Aerial» en 2005 pour élever son enfant. La plupart des artistes seraient oubliés à cette époque, mais avec Kate, le cœur n’a fait que devenir plus affectueux.
Les groupes sortent des disques et partent en tournée pour les promouvoir, Kate Bush ne s’occupe que d’événements qui changent et améliorent la vie. Et il en a toujours été ainsi… même la sortie de son premier single « Wuthering Heights » – sa chanson signature à bien des égards – était un événement. Malgré une carrière illustre, elle n’a jamais tout à fait égallé cette superbe chanson , mais alors vous devez vous demander, qu’est-ce qui pourrait bien le faire ?
Kate bush, j’en ai été amoureux.
Kate Bush
« Wuthering Heights »
Since she appeared to burst onto the scene from nowhere in 1978, Catherine “Kate” Bush has been one of those rarest of performers, a genuine gargantuan talent completely unswayed by the trappings of fame, and a sorceress who has woven a world of pure innovation within her own impermeable bubble; the world outside studies furiously her genius and does all it can to imitate.
Kate is not your everyday popstar, she does everything on her own terms, which included a disappearing act between ‘The Red Shoes’ in 1993 and ‘Aerial’ in 2005 to bring up her child. Most artists would be forgotten in that time, but with Kate the heart only grew fonder.
Bands put records out and go on tour to promote them, Kate Bush deals only in life-changing and life-enhancing events. And so it always was… even the release of her first classic single ‘Wuthering Heights’ – her signature song in many ways – was an event. Despite an illustrious career, she’s never quite topped this incredible song, but then you have to ask, what possibly could ?
Kate bush, i was in love with her.
Kate Bush
« Wuthering Heights »
De când a apărut de nicăieri în 1978, Catherine „Kate” Bush a fost una dintre cele mai rare interpreti, un talent cu adevărat gargantuan complet nemișcat de atributele stelului și de o vrăjitoare care a țesut o lume a inovației pure. în propria sa bulă sigilată; lumea exterioară își studiază geniul și încearcă să-l imite.
Kate nu este popstarul tău de toate zilele, face totul în propriile condiții, care a inclus un act de dispariție între „Pantofii roșii” în 1993 și „Aerial” în 2005 pentru a-și crește copilul. Majoritatea artiștilor ar fi uitați până acum, dar cu Kate inima a devenit mai iubitoare.
Trupe lansează discuri și merg în turneu pentru a le promova, Kate Bush este preocupată doar de schimbarea vieții și de îmbunătățirea evenimentelor. Și întotdeauna a fost … chiar și lansarea single-ului său de debut « Wuthering Heights » – piesa sa de semnătură în multe privințe – a fost un eveniment. În ciuda unei ilustre cariere, ea nu s-a adaptat niciodată la asta, dar atunci trebuie să te întrebi ce ar fi putut face ?
Cette décennie où l’insouciance était de mise, cette décennie de plein emploi, cette décennie où la création musicale nous donnait des ailes, cette décennie où un homme était un homme et une femme était une femme, cette décennie sans téléphones portables ni Internet, cette décennie de liberté durant laquelle tous les rêves étaient possibles…
J’ai eu la chance de vivre les plus belles années de ma vie durant ces années là.
The 80s
It wasn’t an era, it’s a legend.
This decade where carefree living was the order of the day, this decade of full employment, this decade where musical creation gave us wings, this decade where a man was a man and a woman was a woman, this decade without mobile phones or the Internet, this decade of freedom during which all dreams were possible…
I was lucky enough to experience the best years of my life during those years.
Howard Jones (né le 23 février 1955) est un musicien, chanteur et auteur-compositeur britannique. Il a eu dix singles parmi les 40 meilleurs au Royaume-Uni entre 1983 et 1986, dont six ont atteint le top dix.
Partout dans le monde, Jones a eu 15 singles parmi les 40 meilleurs entre 1983 et 1992. Le single à succès de 1986 « No One Is to Blame » a atteint la 4e place des charts américains. Quatre autres placés dans ce même chart. Il a été décrit par Stephen Thomas Erlewine, rédacteur en chef d’AllMusic, comme « l’une des figures déterminantes de la synth-pop du milieu des années 80 », et il s’est produit au Live Aid en 1985. Il a vendu plus de huit millions d’albums à travers le monde.
« Hide and Seek »
Howard Jones
Howard Jones (born 23 February 1955) is a British musician, singer and songwriter. He had ten top 40 singles in the UK between 1983 and 1986, six of which reached the top ten.
Around the world, Jones had 15 top 40 singles between 1983 and 1992. The 1986 hit single « No One Is to Blame » reached No. 4 on the US charts. Four others placed in this same chart. He was described by AllMusic editor Stephen Thomas Erlewine as « one of the defining figures of mid-’80s synth-pop », and he performed at Live Aid in 1985. He sold more than eight million albums worldwide.
« Hide and Seek »
Howard Jones
Howard Jones (născut la 23 februarie 1955) este un muzician, cântăreț și compozitor britanic. A avut zece top 40 de single-uri în Marea Britanie între 1983 și 1986, dintre care șase au ajuns în primele zece.
În întreaga lume, Jones a avut 15 top 40 de single-uri între 1983 și 1992. Hitul din 1986 „No One Is to Blame” a ajuns pe locul 4 în topurile din SUA. Alți patru plasați în același grafic. El a fost descris de editorul AllMusic Stephen Thomas Erlewine drept „una dintre figurile definitorii ale synth-pop-ului de la mijlocul anilor ’80” și a cântat la Live Aid în 1985. A vândut peste opt milioane de albume în întreaga lume.
Je suis ce que je suis, et j’agis comme bon me semble. Je n’attends rien, j’accueille tout. Et cela rend la vie plus légère.
Nous vivons dans un monde où les funérailles comptent plus que les défunts, où le mariage importe plus que l’amour, où l’apparence l’emporte sur l’âme. Une société obsédée par l’emballage, mais qui méprise le contenu.
Sir Anthony Hopkins
Merci au label Some Bizzare Records pour l’aimable autorisation.
What people say about me is none of my business!
The Days Of Pearly Spencer – Marc Almond
I am what I am, and I act as I please. I expect nothing, I welcome everything. And that makes life lighter.
We live in a world where funerals matter more than the deceased, where marriage is more important than love, where appearances trump the soul. A society obsessed with packaging but disregarding the contents.
Sir Anthony Hopkins
Many thanks to the Some Bizzare Records for the kind permission.
Ceea ce spun oamenii despre mine nu este treaba mea!
The Days Of Pearly Spencer – Marc Almond
Sunt ceea ce sunt și mă comport după cum vreau. Nu mă aștept la nimic, salut totul. Și asta face viața mai ușoară.
Trăim într-o lume în care funeraliile contează mai mult decât morții, în care căsătoria contează mai mult decât dragostea, în care aparența stăpânește sufletul. O societate obsedată de ambalaje, dar care nu ține cont de conținut.
Mulțumesc etichetei Some Bizzare Records pentru permisiunea amabilă.
« Le job le plus important que vous aurez jamais à accomplir est de tenir la promesse que vous avez faite à quelqu’un. »
«The Promise You Made » est une chanson du groupe pop rock américain Cock Robin. Écrite par Peter Kingsbery, la chanson figure sur le premier album éponyme du groupe. Elle est sortie en single aux États-Unis en novembre 1985, puis début 1986 en Europe, où elle a connu un grand succès.
The Promise You Made
Cock Robin
« The most important job you will ever have is your comitment to a promise you made to someone. »
« The Promise You Made » is a song by American pop rock band Cock Robin. Written by Peter Kingsbery, the song appeared on the group’s self-titled debut album. It was released as a single first in the US in November 1985, then in early 1986 in Europe, where it became a big hit.
« Si vous n’avez pas lu « 1984 » de Georges Orwell… Ne vous inquiétez pas, vous êtes en train de le vivre. »
1984, ne le laissez pas se produire!
Auteur du Best-seller 1984 Georges Orwell nous mettait en garde contre toutes les dérives d’un régime autoritaire, dictatorial et criminel. Une société qui se dessinait furtivement dans les couloirs obscures du « Deep State » il y a encore quelques années et qui s’affiche au grand jour à notre époque.
Vidéo: dernière interview de George Orwell en anglais, sous-titrée en français ainsi que le film complet « 1984 » (Version française et Anglaise)
Georges Orwell: 1984
« If you haven’t read Georges Orwell’s ‘1984’… Don’t worry, you’re living it right now. »
1984, don’t Let It Happen!
Author of the 1984 bestseller Georges Orwell warned us against all the excesses of an authoritarian, dictatorial and criminal regime. A society that was taking shape furtively in the dark corridors of the “Deep State” a few years ago and which is coming to light in our time.
Video: Last interview of George Orwell in English, subtitled in French, as well as the complete film « 1984 » (French and English versions)
« Jai tout connu, tout vu. Mais je hais cette époque, je la vomis. »
« Je quitterai ce monde sans me sentir triste. La vie ne m’attire plus. J’ai tout vu et tout vécu. Je déteste l’époque actuelle, j’en ai marre ! Je vois tout le temps des créatures vraiment odieuses. Tout est faux, tout est remplacé. Ils rient tous les uns des autres sans se regarder ! Il n’y a même pas de respect pour la parole donnée. Seul l’argent est important. Nous entendons parler de crimes toute la journée. Je sais que je quitterai ce monde sans en être triste. »
Note de la rédaction:
J’ai bien connu l’acteur Alain Delon que je voyais tous les Week-ends à Genève au restaurant chinois « Chez Kei » dans le quartier huppé de Malagnou et contrairement aux idées reçues, Alain était un homme plein de gentillesse, d’humour et avec qui j’ai partagé de nombreux moments de discussions passionnantes.
Paix à son âme.
G.S
Alain Delon
“I have known everything, seen everything. But I hate the times in which we live, I vomit it.”
« I will leave this world without feeling sad. Life no longer attracts me. I have seen and experienced everything. I hate the current times, I’m fed up! I see some truly heinous creatures all the time. Everything is wrong, everything is replaced. They all laugh at each other without looking at each other! There is not even respect for the word given. Only money is important. We hear about crimes all day long. I know that I will leave this world without being sad.”
Editor’s note:
I knew the actor Alain Delon well, whom I saw every weekend in Geneva at the Chinese restaurant « Chez Kei » in the upscale Malagnou district and contrary to popular belief, Alain was a man full of kindness, humor and with whom I shared many moments of fascinating discussions.
Voilà une question que la plus part d’entre nous se pose. Pour moi et j’en suis convaincu, la mort est une naissance à l’envers, un aller retour. Les expériences proches de la mort sont relatées de manières plus ou moins similaires par celles et ceux qui les ont vécues.
J’ai moi-même fait une expérience proche de toutes celles qui sont évoquées lors d’interviews bien que ma vie n’eut pas été en danger:
Je devais avoir une dizaine d’années lorsque durant mon sommeil je me suis senti aspiré hors de mon corps, je flottais au dessus de lui et me voyais en train de dormir. j’ai ensuite été irrésistiblement attiré par un vortex de lumière et m’y suis engouffré. Je me souviens avoir ressenti des vibrations ou fréquences que je ne connaissais pas et vu des couleurs que nos yeux ne perçoivent pas.
Arrivé au bout, un homme se tenait devant moi me tendant les bras tout en me souriant. Le sentiment d’amour ressenti à ce moment était si fort, si intense je dirais même si violent que cela en était insupportable. Je me suis ensuite réveillé brutalement avec ce désagréable sentiment d’une chute vertigineuse dans le vide.
Petite anecdote : Plus aucune montre ne fonctionne correctement sur mon poignet depuis ce moment unique de ma vie ou pas et les personnes qui s’intéressent au phénomène me disent à l’unanimité que cela est directement lié à mon expérience.
What happens beyond death? (NDE)
Life lies to us!
This is a question that most of us ask ourselves. For me, and I am convinced of it, death is a birth in reverse, a return trip. Near-death experiences are recounted in more or less similar ways by those who have experienced them.
I myself had an experience similar to all those mentioned in interviews, although my life was not in danger:
I must have been about ten years old when during my sleep I felt myself being sucked out of my body, I was floating above it and saw myself sleeping. I was then irresistibly attracted by a vortex of light and plunged into it. I remember feeling vibrations or frequencies that I did not know and seeing colors that our eyes do not perceive.
When I reached the end, a man stood in front of me, holding out his arms and smiling at me. The feeling of love I felt at that moment was so strong, so intense, I would even say so violent, that it was unbearable. I then woke up abruptly with this unpleasant feeling of a dizzying fall into the void.
Little anecdote: No watch has worked properly on my wrist since this unique moment in my life or not and people who are interested in the phenomenon unanimously tell me that this is directly linked to my experience.
Ce se întâmplă dincolo de moarte? (NDE)
Viața ne minte!
Aceasta este o întrebare pe care mulți dintre noi ne-o punem. Experiențele apropiate de moarte sau în timpul unei comă profunde sunt legate în moduri mai mult sau mai puțin similare de cei care au fost acolo.
Eu însumi am avut o experiență apropiată de toți cei pomeniți în interviuri, deși viața mea nu era în pericol. Am trăit această experiență ca pe un vis puternic:
La 10 ani, în timpul somnului, mi-am părăsit corpul. M-am văzut dormind. Apoi am trecut printr-un tunel de lumini strălucitoare, dintre care unele nu există. Nu știu cât a durat această călătorie și, la capătul acestui tunel, un bărbat stătea în fața mea, mă aștepta, întinzându-și brațele și zâmbindu-mi. Sentimentul de dragoste pe care l-am simțit învăluindu-mă în acel moment a fost atât de puternic, atât de intens și chiar aș spune atât de violent încât a fost insuportabil. M-am trezit apoi brusc cu această senzație neplăcută de cădere amețitoare în gol.
Mică anecdotă: Niciun ceas nu a funcționat corect la încheietura mâinii din acest moment unic din viața mea și oamenii care sunt serios interesați de chestia îmi spun în unanimitate că este legat.
