Hazel O’Connor est certainement l’un des personnages les plus attachants apparus sur la scène musicale et même cinématographique à la fin des années 80. Son rôle dans “Breaking glass” où elle incarne le personnage de Kate l’héroïne, est tout à fait concluant : elle fait désormais partie des talents certifiés.
Assurément de la bonne musique
Merci à A&M Records.
Hazel O’Connor
« Will you »
Hazel O’Connor is certainly one of the most endearing characters to appear on the musical and even cinematic scene at the end of the 80s. Her role in “Breaking Glass” where she plays the character of Kate the heroine, is quite conclusive: she is now one of the certified talents.
Definitely good music.
Many thanks to A&M Records.
Hazel O’Connor
« Will you »
Hazel O’Connor este, cu siguranță, unul dintre cele mai drăguțe personaje care au apărut pe scena muzicală și chiar cinematografică în ultimele luni ale anului 1980. Rolul ei din „Breaking glass”, unde interpretează personajul eroinei Kate, este destul de concludent: ea este acum unul dintre talentele certificate.
« Oceans (Where Feet May Fail) » est une chanson du groupe australien Hillsong United. Elle est sortie le 23 août 2013 en tant que deuxième et dernier single de leur troisième album studio, Zion (2013). La chanson est dirigée par Taya Smith et a été écrite par Matt Crocker, Joel Houston et Salomon Ligthelm, la production étant assurée par Michael Guy Chislett.
Les idées de chanson ont commencé tôt dans la production de l’album. Crocker a travaillé avec Ligthelm plus tard en Australie pour écrire davantage de paroles et Ligthelm a aidé à décider que le thème de la chanson devait être celui de l’entrée dans l’inconnu et de la confiance aveugle de Peter pour marcher sur l’eau. Une grande partie de la mélodie a été écrite au cours de 10 jours dans l’appartement de Houston à New York. Les dernières paroles ont été écrites près d’une cascade le dernier jour de l’enregistrement.
La chanson a été enregistrée par la chanteuse Taya Smith qui a chanté de nombreuses parties de la chanson en une seule prise.
Une pensée est une prière et je te la dédie Anaïs. Tu me manques.
OCEANS
« Where Feet May Fail »
« Oceans (Where Feet May Fail) » is a song by Australian worship group Hillsong United. It was released on 23 August 2013 as the second and final single from their third studio album, Zion (2013). The song is led by Taya Smith, and was written by Matt Crocker, Joel Houston and Salomon Ligthelm, with production being handled by Michael Guy Chislett.
The song ideas began early in the production of the album. Crocker worked with Ligthelm later back in Australia to write more of the lyrics and Ligthelm helped deciding that the theme of the song should be about stepping into the unknown and Peter having blind trust to walk on water. Much of the melody was written over the course of 10 days at Houston’s apartment in New York. The last lyrics were written at a waterfall on the final day of recording.
The song was recorded by singer Taya Smith who sang many parts of the song in one take.
A thought is a prayer and I dedicate it to you, Anaïs. I miss you.
OCEANS
« Where Feet May Fail »
„Oceans (Where Feet May Fail)” este o melodie a trupei australiane Hillsong United. A fost lansat pe 23 august 2013 ca al doilea și ultimul single de pe al treilea album de studio, Zion (2013). Cântecul este regizat de Taya Smith și a fost scris de Matt Crocker, Joel Houston și Salomon Ligthelm, producția fiind ocupată de Michael Guy Chislett.
Ideile de cântece au început la începutul producției albumului. Crocker a lucrat cu Ligthelm mai târziu în Australia pentru a scrie mai multe versuri, iar Ligthelm a ajutat să decidă că tema cântecului ar trebui să fie una a pășirii în necunoscut și a credinței oarbe a lui Peter de a merge pe apă. O mare parte din melodie a fost scrisă pe parcursul a 10 zile în apartamentul din Houston din New York. Versurile finale au fost scrise lângă o cascadă în ultima zi de înregistrare.
Cântecul a fost înregistrat de cântăreața Taya Smith, care a cântat multe părți ale cântecului dintr-o singură mișcare.
Un gând este o rugăciune și ți-o dedic ție, Anaïs. Mi-e dor de tine.
Nazareth est un groupe de hard rock écossais formé à Dunfermline en 1968 qui a connu plusieurs succès au Royaume-Uni, ainsi que dans plusieurs autres pays d’Europe occidentale au début des années 1970. Ils ont établi une audience internationale avec leur album de 1975 Hair of the Dog, qui présentait leurs tubes « Hair of the Dog » et une reprise de la ballade « Love Hurts ». Le groupe continue d’enregistrer et de tourner.
****** Nazareth ******
« Dream on »
Nazareth este o trupă scoțiană de hard rock formată în Dunfermline în 1968, care s-a bucurat de mai multe hituri în Marea Britanie, precum și în alte câteva țări din Europa de Vest la începutul anilor 1970. Și-au stabilit o mulțime internațională cu albumul lor din 1975 Hair of the Dog, care îi prezenta hit-uri „Hair of the Dog” și un cover al baladei „Love Hurts”. Trupa continuă să înregistreze și să facă turnee.
****** Nazareth ******
« Dream on »
Nazareth are a Scottish hard rock band formed in Dunfermline in 1968 that had several hits in the United Kingdom, as well as in several other Western European countries in the early 1970s. They established an international audience with their 1975 album Hair of the Dog, which featured their hits « Hair of the Dog » and a cover of the ballad « Love Hurts ». The band continues to record and tour.
Titre culte des années 70, cette chanson du groupe Kiss: « I was made for lovin’you » a été au sommet des ventes pendant des semaines.
Mainte fois repris et remixé, ce titre restera dans les anales de l’histoire de l’industrie phonographique comme un succès commercial rarement égalé.
La chanson est devenue un incontournable des performances live de Kiss. L’interprétation de la chanson par le groupe lors de leur spectacle du 30e anniversaire à Melbourne, en Australie, était accompagnée par l’Orchestre symphonique de Melbourne, qui portait un maquillage de style Kiss avec leurs smokings
Un très bon souvenir pour les plus anciens à découvrir pour les plus jeunes.
***** KISS *****
« I was made for lovin’you »
Cult title from the 70s, this song from the group Kiss: “I was made for lovin’you” was at the top of sales for weeks.
Covered and remixed many times, this title will go down in the history of the phonographic industry as a commercial success rarely equaled.
The song has become a permanent staple in Kiss’s live performances. The band’s performance of the song at their 30th anniversary show in Melbourne, Australia, was accompanied by the Melbourne Symphony Orchestra, who wore Kiss-style makeup with their tuxedos.
A very good memory for the oldest and to discover for the youngest.
***** KISS *****
« I was made for lovin’you »
Hit cult din anii 70, această melodie Kiss: „I was made for lovin’you” a rămas în topuri săptămâni întregi.
Acoperit și remixat de multe ori, acest titlu va rămâne în analele istoriei industriei fonografice ca un succes comercial rareori egalat.
Cântecul a devenit un element de bază al spectacolelor live ale lui Kiss. Interpretarea melodiei de către trupă la spectacolul aniversar de 30 de ani din Melbourne, Australia, a fost însoțită de Orchestra Simfonică din Melbourne, care purtau machiaj în stil Kiss cu smokingurile lor.
Un suvenir foarte bun pentru cei mai mari de descoperit pentru cei mici.
Ce titre qui n’a pas pris une seule ride « Black Betty » interprété par le groupe Ram Jam sorti en 1977 faisait fureur chez les ados de l’époque. A découvrir pour les plus jeunes et un très bon souvenir pour les autres.
În 1977, hard rock a fost invitat cu
***** Ram Jam *****
Acest titlu care nici măcar nu a îmbătrânit „Black Betty” interpretat de grupul Ram Jam lansat în 1977 a făcut furori în rândul adolescenților vremii. De descoperit pentru tineri și o amintire foarte bună pentru alții.
In 1977, hard rock was invited with
***** Ram Jam *****
This title which has not aged a single wrinkle « Black Betty » interpreted by the group Ram Jam released in 1977 was all the rage among teenagers of the time. To discover for the youngest and a very good memory for the others.
Lorsque j’écris, on me reproche fréquemment de mettre des « Je t’aime » à tort ou à raison.
Je suis quelqu’un qui aime son prochain et n’émettrai jamais de préjugé quelle que soit l’origine, la religion ou la couleur de peau.
Lorsque je suis touché par ce que dis ou fait quelqu’un et que lui réponds au travers de mes lignes, le « Je t’aime » que je lui adresse est platonique, c’est à dire qu’il n’a aucune connotation sexuelle.
En outre et à mon avis:
Un « je t’aime », lorsqu’il est reçu, peut être perçu comme le trésor le plus précieux, et le même « je t’aime », lorsqu’il est envoyé, ne coûte rien.
Stéphane Guibert
***** I love you *****
When I write, I am often criticized for using « I love you » phrases, rightly or wrongly.
I am someone who loves my neighbor and will never express prejudice regardless of origin, religion or skin color.
When I am touched by what someone says or does and respond to them through my lines, the « I love you » that I address to them is platonic, that is to say that it has no sexual connotation.
In addition and in my opinion:
An « I love you, » when received, can be seen as the most priceless treasure, and the same « I love you, » when sent, costs nothing.
Stéphane Guibert
***** Te iubesc *****
Când scriu, sunt adesea criticat pentru că folosesc expresii de genul „Te iubesc”, pe bună dreptate sau nu.
Sunt o persoană care își iubește aproapele și nu va exprima niciodată prejudecăți, indiferent de origine, religie sau culoarea pielii.
Când sunt mișcat de ceea ce spune sau face cineva și îi răspund prin replicile mele, acel „Te iubesc” pe care i-l adresez este platonic, adică nu are nicio conotație sexuală.
În plus și în opinia mea:
Un „te iubesc”, atunci când este primit, poate fi văzut ca cea mai neprețuită comoară, iar același „te iubesc”, atunci când este trimis, nu costă nimic.
La métaphore de la grenouille qui ne savait pas qu’elle était cuite
Une grenouille nage dans une marmite remplie d’eau. Un feu est allumé sous la marmite de façon à faire monter progressivement la température. La grenouille nage sans s’apercevoir de rien. La température continue de grimper, l’eau est maintenant tiède. La grenouille s’agite moins mais ne s’affole pas pour autant. La température de l’eau continue de grimper. L’eau est cette fois vraiment chaude, la grenouille commence a trouver cela désagréable, elle s’affaiblie mais supporte la chaleur. La température continue de monter, jusqu’au moment où la grenouille va tout simplement finir par cuire et mourir. Si la même grenouille avait été plongée directement dans l’eau à 50 degrés, elle aurait immédiatement donné le coup de patte adéquat qui l’aurait éjectée aussitôt de la marmite. Cette expérience montre que, lorsqu’un changement s’effectue d’une manière suffisamment lente, il échappe à la conscience et ne suscite la plupart de temps aucune réaction, aucune opposition, aucune révolte.
« Cette thèse se fonde sur l’idée que si l’on plongeait subitement une grenouille dans de l’eau chaude, elle s’échapperait d’un bond. Alors que si on la plongeait dans l’eau froide et qu’on portait très progressivement l’eau à ébullition, la grenouille s’engourdirait ou s’habituerait à la température et finirait ébouillantée. »
Bien que l’expérience soit controversée et que la thèse soit sujette à discussion, la parabole de la grenouille qui ne savait pas qu’elle était cuite traduit le phénomène d’habituation et de passivité dans un environnement qui se dégrade progressivement au point de mettre sa propre vie en péril. C’est donc une métaphore qui est souvent utilisée pour dénoncer la passivité de l’homme et inciter à l’éveil des consciences.
The slow cooking frog
The metaphor of the frog that didn’t know it was cooked
A frog swims in a pot filled with water. A fire is lit under the pot so as to gradually raise the temperature. The frog swims without noticing anything. The temperature continues to climb, the water is now lukewarm. The frog is less agitated but does not panic. The water temperature continues to rise. The water is really hot this time, the frog starts to find it unpleasant, it weakens but bears the heat. The temperature continues to rise, until the frog will simply cook and die. If the same frog had been plunged directly into water at 50 degrees, it would have immediately given the right kick which would have immediately ejected it from the pot. This experience shows that, when a change takes place in a sufficiently slow way, it escapes consciousness and most of the time does not arouse any reaction, any opposition, any revolt.
« This thesis is based on the idea that if we suddenly plunged a frog into hot water, it would jump out. Whereas if we plunged it into cold water and carried very gradually the water to a boil, the frog would go numb or get used to the temperature and end up scalded. »
Although the experiment is controversial and the thesis is subject to discussion, the parable of the frog which did not know that it was cooked translates the phenomenon of habituation and passivity in an environment which gradually deteriorates to the point of putting his own life in danger. It is therefore a metaphor that is often used to denounce the passivity of man and encourage the awakening of consciences.
Broasca care se gătește lent
Metafora broaștei care nu știa că este gătită
O broasca inoata intr-o oala plina cu apa. Se aprinde un foc sub oală pentru a crește treptat temperatura. Broasca înoată fără să observe nimic. Temperatura continuă să crească, apa este acum călduță. Broasca este mai puțin agitată, dar nu intră în panică. Temperatura apei continuă să crească. Apa este foarte fierbinte de data asta, broaștei începe să-i pară neplăcut, slăbește dar suportă căldura. Temperatura continuă să crească până când broasca se gătește și moare. Daca aceeasi broasca ar fi fost scufundata direct in apa la 50 de grade, ar fi dat imediat lovitura corecta care ar fi scos-o imediat din oala. Această experiență arată că atunci când o schimbare are loc destul de încet, ea scapă de conștientizare și de cele mai multe ori nu stârnește nicio reacție, nicio opoziție, nicio revoltă.
„Această teză se bazează pe ideea că dacă ai scufunda brusc o broaște în apă fierbinte, aceasta ar ieși. În timp ce dacă ai scăpa în apă rece și ai fiart-o foarte treptat, broasca s-ar amorți sau s-ar obișnui cu temperatura și în cele din urmă opărire”.
Deși experimentul este controversat și teza este supusă discuției, pilda broaștei care nu știa că a fost gătită traduce fenomenul de obișnuire și pasivitate într-un mediu care se deteriorează treptat până la punctul de a-și pune propria viață în pericol. Este deci o metaforă care este adesea folosită pentru a denunța pasivitatea omului și a încuraja trezirea conștiințelor.
Les druides et les magiciens de l’Antiquité nous laissent perplexes, et aujourd’hui, plus la science évolue, plus le progrès culmine, plus il nous fait perdre pied. Toutefois, les coutumes ancestrales qui refont surface nous sauveront peut-être d’un avenir fade, sans saveur et sans couleur, un avenir éclairé par des lumières artificielles. La véritable magie réside au cœur de notre jardin secret et il nous appartient de la cultiver.
Dans la catégorie “Culture et cinéma” voici que surgit un compositeur semblant appartenir à un autre temps : Eric Levi qui par le biais d’un album nous replonge dans la magie d’un jadis jamais oublié et qui à mon sens aura raison de toute une technologie de pacotille.
Vidéos:
Era: « Ameno »
Era: « Mother »
Era: « Impera »
Les visiteurs 1
Les visiteurs (Les couloirs du temps)
« The child who was King »
The druids and magicians of antiquity leave us wondering, and today, the more science evolves, the more progress culminates, the more it makes us lose our footing. However, ancestral customs are resurfacing and perhaps they will save us from a bland, tasteless, colorless future lit by artificial lights. True magic lies at the heart of our secret garden and it is up to us to cultivate it.
In the “Culture and cinema” category, here emerges a composer who seems to belong to another time: Eric Levi who through an album plunges us back into the magic of a once never forgotten and who in my opinion will be right a whole lot of junk technology.
Videos:
Era: « Ameno »
Era: « Mother »
Era: « Impera »
Les visiteurs 1
Les visiteurs (Les couloirs du temps)
« Copilul care era Rege »
Druizii și magicienii antichității ne lasă cu gândul, iar astăzi, cu cât știința evoluează mai mult, cu cât progresul culminează, cu atât ne face să ne pierdem echilibrul. Cu toate acestea, obiceiurile ancestrale reapar și poate ne vor salva de un viitor fad, lipsit de gust și de culoare, luminat de lumini artificiale. Adevărata magie se află în inima grădinii noastre secrete și depinde de noi să o cultivăm.
La categoria „Cultură și cinema” iese aici un compozitor care pare să aparțină altui timp: Eric Levi care printr-un album ne cufundă înapoi în magia unei vremuri niciodată uitate și care după părerea mea va avea dreptate.mult a tehnologiei.
Malheureusement trop vite disparut Mark David Hollis leader du groupe “Talk talk” nous revient histoire de nous rappeler que les années 80 et 90 furent fastes en matière de créations musicales.
Mark et moi n’arrêtions pas de parler « Bla Bla » et ça agaçait tout le monde d’où le nom du groupe: Talk Talk.
Merci à EMI RECORDS pour la confiance et l’amitié.
Talk Talk
Me on the piano for an LP (Long Play)
Unfortunately too quickly disappeared Mark David Hollis leader of the group “Talk talk” comes back to remind us that the 80s and 90s were good in terms of musical creations.
Mark and I kept talking « Bla Bla » and it annoyed everyone, hence the name of the group, Talk Talk.
Many thanks to EMI RECORDS for the trust and friendship.
Talk Talk
Eu la pian pentru un LP (Long Play)
Din păcate, a dispărut prea repedeMark David Hollis liderul grupului „Talk talk” revine la noi pentru a ne aminti că anii 80 și 90 au fost buni în ceea ce privește creațiile muzicale.
Eu și Mark am tot vorbit „Bla Bla” și i-a enervat pe toată lumea, de unde și numele grupului, Talk Talk.
Mulțumiri lui EMI RECORDS pentru încredere și prietenie.
