On pare en pixels, on aime en notifications, un monde virtuel sans vrais émotions… On ne se regarde plus, on se frôle cent fois, le monde s’efface dans une lumière froide sans éclat.
L’artiste Unknown (Inconnu) en français nous dépeint une société dans laquelle les gens n’ont jamais été aussi déconnectés de la vie et pour suivre, l’excellent court métrage « In shadow » qui nous embarque pour un voyage visionnaire à travers l’inconscient fragmenté de l’occident tout en nous conviant à affronter les ténèbres avec courage.
J’ai eu la chance d’être présenté à Vangelis lors d’un concert qu’il donnait à Athènes en Grèce. Nous étions depuis devenus des amis très proches. Ce que nous avions de commun Vangelis et moi, c’est de composer la musique sans ne jamais l’écrire.
Merci à RCA Records.
Merci aux disques Polydor.
Merci à Astria Records.
« La mort du loup »
by
Vangelis O’Papathanassiou
I was lucky enough to be introduced to Vangelis during a concert he gave in Athens, Greece. We had since become very close friends. What Vangelis and I had in common was composing music without ever writing it.
Many thanks to RCA Records.
Many thanks to Polydor
Many thanks to Astria Records.
« La mort du loup »
by
Vangelis O’Papathanassiou
Am avut norocul să fiu prezentat lui Vangelis în timpul unui concert pe care l-a susținut la Atena, Grecia. De atunci devenim prieteni foarte apropiați. Ceea ce eu și Vangelis aveam în comun era să compunem muzică fără să o scriem vreodată.
Multe mulțumiri RCA Records.
Multumesc mult lui Polydor
Mulțumiri Astria Records.
Le chant des mouettes m’inspire l’évasion, la liberté. Souvent, je me surprend flânant au bord du lac à observer et écouter ces magnifiques oiseaux qui me donnent irrésistiblement envie de prendre le large.
The song of seagulls inspires escape and freedom in me. Often, I find myself strolling along the edge of the lake to observe and listen to these magnificent birds that make me irresistibly want to take to the open sea.
Cântecul pescărușilor inspiră evadare și libertate. De multe ori mă trezesc plimbându-mă pe malul lacului, urmărind și ascultând aceste păsări magnifice, care mă fac să îmi doresc irezistibil să mă predau oceanului.
Vladimir Cosma (né le 13 avril 1940) est un compositeur, chef d’orchestre et violoniste franco-roumain.
Il est né dans une famille de musiciens. Son père, Teodor Cosma était pianiste et chef d’orchestre, sa mère écrivain-compositeur, son oncle, Edgar Cosma, compositeur et chef d’orchestre, et une de ses grands-mères, pianiste, élève du célèbre Ferruccio Busoni.
Ayant composé les bandes sonores de nombreux films et séries télévisées, on l’entend ici dans trois titres que j’affectionne particulièrement.
Michel Strogoff
Vladimir Cosma
Vladimir Cosma (born 13 April 1940) is a French-Romanian composer, conductor and violinist.
He was born into a family of musicians. His father, Teodor Cosma, was a pianist and conductor, his mother a writer-composer, his uncle, Edgar Cosma, composer and conductor, and one of his grandmothers, pianist, a student of the renowned Ferruccio Busoni.
Having composed the soundtrack for numerous films and television series, we can hear him here in three tracks that I particularly like.
Michel Strogoff
Vladimir Cosma
Vladimir Cosma (născut la 13 aprilie 1940) este un compozitor, dirijor și violonist franco-român.
S-a născut într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, a fost pianist și dirijor, mama sa scriitor-compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, și una dintre bunicile sale, pianistă și elevă a celebrului Ferruccio Busoni.
După ce a compus coloanele sonore pentru numeroase filme și seriale de televiziune, îl auzim aici în trei melodii care îmi plac în mod deosebit.
Tu me manques Robert, si tu savais à quel point. 8 ans déjà!
Une longue maladie qu’il a combattu comme un guerrier, le cancer.
Robert Miles d’origine italienne et désormais devenu Suisse nous a fait connaître la “Dream MUSIC” et je ne peux que le mettre en avant ici. Il est devenu mon ami en m’ouvrant l’espace de ses bras peu de temps avant de mourir. Nous avions même eu un projet ensemble. Je le partage ici et je regrette cet ami qui m’a quitté un peu comme un traître sans me dire au revoir.
À toi Robert.
Il m’est impossible d’exprimer ici à quel point tu me manques, la douleur était si intense après ta disparition.
Maintenant devenu un ange, pleure pour nous, pleure sur nous. Nous avons besoin de tes larmes d’amour car l’amour était ton message lors de ton bref passage terrestre..
Merci au label DBX (Italie) pour l’aimable autorisation
Robert Miles
In tribute to a friend
I miss you Robert, if you only knew how much. It’s been 8 years already!
A long illness that he fought like a warrior, cancer.
Robert Miles Italian origin and become Swiss invite us to discover “Dream MUSIC”. I can only highlight him. He became my friend by opening the space of his arms to me shortly before his death. We even had a project together. I share him here. This friend left a bit like a traitor without saying goodbye to me.
To you Robert.
It is impossible for me to express here how much I miss you, the pain was so intense after your disappearance.
Now become an angel, cry for us yes, cry for us. We need your tears of love because love was your message during your brief earthly passage..
Many thanks to DBX (Italy) for the kind permission.
***** Robert Miles *****
În omagiu adus unui prieten
Mi-e dor de tine Robert, dacă ai ști cât de mult! Deja 7 ani.
O lungă boală a luptat ca un războinic,cancerul.
Robert Miles de origine italiană și acum elvețieni ne-au prezentat „DREAM MUSIC”. Mi-a devenit prieten deschizând spațiul brațelor cu puțin înainte de moartea sa. Am avut chiar un proiect împreună. Îl împărtășesc aici și regret, Prietenul acesta care m-a părăsit fără să-mi iau rămas bun.
Pentru tine Robert.
Îmi este imposibil să exprim aici cât de mult îmi este dor de tine, durerea a fost atât de intensă după dispariția ta.
Acum ești un înger. Plânge pentru noi da, plânge pentru noi. Avem nevoie de lacrimile tale de dragoste pentru că iubirea a fost mesajul tău în timpul scurtului tău pasaj pământesc.
Mulțumim etichetei DBX (Italia) pentru permisiunea amabilă
« Ne laissez pas votre confort devenir votre prison. »
Tel est pris qui croyait prendre!
Une souris plongée dans un bocal rempli de riz croit mener une vie idéale : elle a tout ce qu’il lui faut, sans effort…Alors, elle reste là, profitant de l’abondance… jusqu’au jour où le riz vient à manquer. C’est là qu’elle réalise qu’elle est piégée, incapable de s’échapper.
L’histoire est identique chez les humains:
Menacés par les épées de Damoclès suspendues au-dessus de leur tête en permanence mais piégés par un confort illusoire, ils se disent, faussement rassurés, persuadés que rien ne changera : « De toute façon, qu’est-ce qu’on peut y faire? »
Le problème inlassablement répété réside dans le fait que chaque génération confondue se posant la même question, rien n’est mis en œuvre pour changer justement.
Tic tac…
Merci à EMI America.
“Don’t let your comfort become your prison.”
Caught in his own trap!
A mouse plunged into a jar filled with rice believes it’s leading an ideal life: it has everything it needs, effortlessly…
So it stays there, enjoying the abundance… until the day the rice runs out. That’s when it realizes it’s trapped, unable to escape.
The story is the same in humans:
Threatened by the swords of Damocles permanently hanging over their heads but trapped by an illusory comfort, they say to themselves, falsely reassured, thinking that nothing will change: « Anyway, what can we do about it? »
The problem, which is constantly repeated, is that each generation asks the same question, but nothing is done to change it.
Tick tock…
Many thanks to EMI America.
„Nu lăsa confortul să devină închisoarea ta.”
Prins în propria-i capcană!
Un șoarece cufundat într-un borcan plin cu orez crede că duce o viață ideală: are tot ce-i trebuie, fără efort… Așa că rămâne acolo, bucurându-se de abundență… până în ziua în care orezul se termină. Atunci își dă seama că este prins în capcană, incapabil să scape.
Povestea este aceeași și la oameni:
Amenințați de săbiile lui Damocle care le atârnă neîncetat deasupra capetelor, dar prizonieri ai unui confort iluzoriu, își spun, fals liniștiți, convinși că nimic nu se va schimba: „Ei bine, ce putem face oricum?”
Problema, care se repetă constant, este că fiecare generație pune aceeași întrebare și nu se face nimic pentru a schimba situația…
Feschaux est une section de la ville belge de Beauraing située en Wallonie dans la province de Namur. C’était une commune à part entière avant la fusion des communes de 1977.
Le film d’Al Gore sur le changement climatique a été salué comme révolutionnaire lors de sa sortie en fanfare mais, dans l’intervalle, la fameuse vérité s’est avérée ne pas être une vérité du tout.
Il y a quinze ans aujourd’hui, Al Gore, candidat malheureux à la présidence des États-Unis, sortait ce que l’on peut décrire comme un film d’épouvante intitulé « Une vérité qui dérange : l’urgence planétaire du réchauffement climatique et ce que nous pouvons faire pour y remédier ». Le film a connu un succès mondial et Gore a remporté un Oscar ; il a également reçu le prix Nobel de la paix.
Gore avait réussi à rendre sexy le réchauffement de la planète. Tout le monde voulait être de la partie pour montrer qu’il était respectueux de l’environnement, en particulier les célébrités. Et tous les autres durent s’inscrire à l’ordre du jour car, comme on l’entend encore si souvent aujourd’hui, « c’est la science qui le dit ».
Selon le documentaire, nous avions 10 ans avant que les villes côtières ne soient englouties sous les eaux et que l’antarctique ainsi que les glaciers aient totalement disparut. Le canular était planétaire et l’escroquerie du climat savamment orchestrée. Je vous laisse juge.
Sophie B. Hawkins (née Sophie Ballantine Hawkins le 1er novembre 1964 dans le quartier de Manhattan à New York) est une auteure-compositrice-interprète, musicienne et peintre américaine.
Sophie B. Hawkins est née et a grandi à New York. Après avoir fréquenté la Manhattan School of Music, elle commence sa carrière musicale comme percussionniste. Elle accompagne ainsi brièvement Bryan Ferry, mais comme son jeu ne convient pas au chanteur, elle est virée. Dans la foulée, elle écrit et compose chez elle la chanson « Damn I Wish I Was Your Lover. » Sophie B. Hawkins considère cet épisode comme une étape importante, puisque c’est avec cette chanson qu’elle commence sa carrière de chanteuse.
***** Right beside you *****
Sophie B. Hawkins
Sophie B. Hawkins (born Sophie Ballantine Hawkins on November 1, 1964 in the Manhattan borough of New York City) is an American singer-songwriter, musician, and painter.
Sophie B. Hawkins was born and raised in New York City. After attending the Manhattan School of Music, she began her musical career as a percussionist. She briefly accompanied Bryan Ferry, but was fired when her playing did not suit the singer. She then wrote and composed the song « Damn I Wish I Was Your Lover » at home. Sophie B. Hawkins considers this episode to be a milestone, as it was with this song that she began her singing career.
***** Right beside you *****
Sophie B. Hawkins
Sophie B. Hawkins (născută Sophie Ballantine Hawkins; 1 noiembrie 1964 în Manhattan, New York) este o cântăreață, compozitoare, muziciană și pictoră americană.
Sophie B. Hawkins sa născut și a crescut în New York City. După ce a urmat Școala de Muzică din Manhattan, această artistă și-a început cariera muzicală ca percuționist. Ea l-a însoțit pentru scurt timp pe Bryan Ferry, dar, întrucât cântăreața nu i se potrivea, a fost concediată. În timpul acestui proces, ea a scris și compus piesa „Damn I Wish I Was Your Lover” acasă. Sophie B. Hawkins consideră acest episod ca o piatră de hotar importantă, deoarece tocmai cu această melodie și-a început cariera de cântăreață.
Coluche lors d’une interview sur les ondes de la Télévision Suisse
« En Suisse, on reconnait un type pauvre si c’est lui qui nettoie sa Mercedes, sans ça il trouve un mec pour le faire à sa place. »
Visionnaire et inoubliable Coluche.
Depuis le décès (accidentel ou non) de Coluche, la France a bien changé et pas forcément dans le bon sens.
Humoriste, homme de scène, acteur et même politicien (pour rire), puisqu’il s’était présenté à la présidentielle de 1981, fondateur des « Restos du cœur », Coluche manque aujourd’hui cruellement à un pays qui s’en va à la dérive.
