Sombre et lumineuse en même temps, cette musique à souvent été utilisée notamment dans des films publicitaires mais également pour le cinéma dans un des thèmes du film « Hellboy »
Noir
« Red is for fire »
Dark and bright at the same time, this music has often been used, notably in advertising films but also for cinema in one of the themes of the film « Hellboy »
Noir
« Red is for fire »
Întunecată și luminoasă în același timp, această muzică a fost adesea folosită, în special în filme publicitare, dar și pentru cinema într-una dintre temele filmului „Hellboy”.
Être trahi par ceux que l’on aime libère d’une prison que l’on s’est fabriqué: l’illusion de l’amour.
Laisser partir ceux qui ne vous accordent aucun temps.
Ceux pour lesquels vous n’êtes pas une priorité. Laisser partir ceux qui vous prennent pour une option, ceux qui vous veulent selon leurs conditions.
Laisser partir ceux qui ne vous voient pas pour qui vous êtes vraiment, ceux qui n’ont pas conscience de votre valeur. Laisser les partir afin que ceux qui sont vrais puissent entrer sereinement dans votre vie.
Vous ne pouvez pas faire de place à l’authenticité si vous êtes entouré de personnes fausses pourvues d’intérêt.
Vous êtes précieux et méritez le meilleur.
Ne vous contentez jamais de moins.
Joëlle Laurencin
Moralité:
Ne laisse entrer dans le jardin de ta vie que ceux qui ont des fleurs à y planter. Les autres n’ont aucune importance. Libère-toi des parasites qui te gravitent autour, vas droit devant et ne te retourne pas.
G.S
Merci à Columbia Records / Sony Music
Better to be alone than in bad company
Being betrayed by those we love frees us from a prison we have created for ourselves: the illusion of love.
Let leave those who don’t give you any time.
Those who don’t see you as a priority. Let go of those who treat you as an option, those who want you on their terms.
Let leave those who do not see you for who you really are, those who are not aware of your value. Let them go so that those who are real can enter your life with peace of mind.
You can’t make room for authenticity if you’re surrounded by fake people with self-interest.
You are precious and deserve the best.
Never settle for less.
Joëlle Laurencin
Morality:
Only let those who have flowers to plant into the garden of your life. The others are of no importance. Free yourself from the parasites that gravitate around you, go straight ahead and don’t look back.
G.S
Many thanks to Columbia Records / Sony Music
Mai bine să fii singur decât în companie rea
Faptul că suntem trădați de cei pe care îi iubim ne eliberează de închisoarea pe care ne-am creat-o: iluzia iubirii.
Lasă-i baltă pe cei care nu-ți dau timp.
Cei care nu te văd ca pe o prioritate. Renunță la cei care te tratează ca pe o opțiune, la cei care te vor în termenii lor.
Lasă-i să plece pe cei care nu te văd așa cum ești cu adevărat, pe cei care nu sunt conștienți de valoarea ta. Lasă-i să plece, astfel încât cei care sunt reali să poată intra în viața ta cu liniște sufletească.
Nu poți face loc autenticității dacă ești înconjurat de oameni falși, cu interes personal.
Ești prețios și meriți ce e mai bun.
Nu te mulțumi niciodată cu mai puțin.
Joëlle Laurencin
Moralitate:
Lasă-i în grădina vieții tale doar pe cei care au flori de plantat. Ceilalți nu au nicio importanță. Eliberează-te de paraziții care gravitează în jurul tău, mergi drept înainte și nu te uita înapoi.
G.S
Multe mulțumiri companiei Columbia Records / Sony Music
Sarah Joyce (née le 3 juin 1979), mieux connue sous son nom de scène, Rumer, est une auteure-compositrice-interprète britannique d’origine pakistanaise. Soutenu par des personnalités de premier plan de l’industrie de la musique, notamment Burt Bacharach, Elton John, Carly Simon et Jools Holland, Rumer a été nominé pour deux Brit Awards le 13 janvier 2011. Son premier album, Seasons of My Soul, sorti en 2010, a atteint un sommet dans les charts britanniques. au n ° 3, a été certifié platine en 2013 après avoir vendu plus d’un million d’exemplaires, et a été classé n ° 26 dans le Top 40 officiel des premiers albums de la décennie en 2019.
La voix de Rumer a été décrite par The Guardian et bien d’autres comme rappelant celle de Karen Carpenter. Son nom de scène a été inspiré par l’auteur Rumer Godden. Boys Don’t Cry, sorti en 2012, a atteint un sommet dans les charts britanniques à la troisième place. Elle s’est produite dans plusieurs festivals tels que le festival de Glastonbury. Son album This Girl’s in Love (A Bacharach & David Songbook) est sorti en novembre 2016. En août 2020, elle sort son cinquième album, Nashville Tears (The Songs of Hugh Prestwood).
« I believe in you »
Rumer
» Johnny English Reborn «
Sarah Joyce (born 3 June 1979), better known by her stage name, Rumer, is a Pakistani-born British singer-songwriter. Supported by leading music industry figures including Burt Bacharach, Elton John, Carly Simon, and Jools Holland, Rumer was nominated for two Brit awards on 13 January 2011. Her debut album, Seasons of My Soul, released in 2010, peaked on the UK Charts at #3, was certified platinum in 2013 having sold over one million copies, and was listed at #26 in the Official Top 40 Biggest Debut Albums of the Decade in 2019.
Rumer’s voice has been described by The Guardian and many others as being reminiscent of Karen Carpenter. Her stage name was inspired by the author Rumer Godden. Boys Don’t Cry, released in 2012, peaked on the UK Charts at #3. She has performed at several festivals such as Glastonbury Festival. Her album This Girl’s in Love (A Bacharach & David Songbook) was released in November 2016. In August 2020, she released her fifth album, Nashville Tears (The Songs of Hugh Prestwood).
« I believe in you »
Rumer
» Johnny English Reborn «
Sarah Joyce (n. 3 iunie 1979), mai cunoscută sub numele ei de scenă Rumer, este o cântăreață britanică de origine pakistaneză. Susținut de personalități de top din industria muzicală, printre care Burt Bacharach, Elton John, Carly Simon și Jools Holland, Rumer a fost nominalizat la două premii Brit pe 13 ianuarie 2011. Albumul său de debut, Seasons of My Soul, lansat în 2010, a atins punctul culminant în Grafice din Marea Britanie. la locul 3, a fost certificat platină în 2013 după ce a vândut peste un milion de exemplare și a fost clasat pe locul 26 în Top 40 oficial al primelor albume ale deceniului din 2019.
Vocea lui Rumer a fost descrisă de The Guardian și de mulți alții ca o reminiscență a lui Karen Carpenter. Numele său de scenă a fost inspirat de autorul Rumer Godden. Boys Don’t Cry, lansat în 2012, a ajuns pe locul trei în topurile din Marea Britanie. A cântat la mai multe festivaluri precum Festivalul Glastonbury. Albumul ei This Girl’s in Love (A Bacharach & David Songbook) a fost lansat în noiembrie 2016. În august 2020, a lansat al cincilea album, Nashville Tears (Cântecele lui Hugh Prestwood).
Sorti dans les salles de cinéma en juillet 1987 et réalisé par Patrick Schulmann, un maniaque signe ses crimes en coupant les oreilles de ses victimes et en les plaçant entre leurs dents. Jean-Paul Blido, un expert criminologue est engagé pour définir le profil de ce psychopathe.
Un petit clin d’œil en passant à Noé et son camarade rencontrés dans le bus aujourd’hui avec Jean-Luc Bideau.
Alphaville est un groupe new wave allemand, originaire de Münster. Il commence sa carrière au début des années 1980. Le groupe est composé à l’origine de Marian Gold, Bernhard Lloyd et Frank Mertens.
C’est le titre « Big in Japan » sorti en 1984 et faisant partie de l’album « Forever young » qui propulsa le groupe au sommet des charts internationaux.
Le nom du groupe est choisi en référence au film Alphaville, une étrange aventure de Lemmy Caution de Jean-Luc Godard sorti en 1965.
Cette musique qui n’a pas pris une seule ride reste à découvrir pour les têtes blondes et demeure un excellent souvenir pour les plus anciens.
***** ALPHAVILLE *****
« A VICTORY OF LOVE »
Alphaville is a German new wave band from Münster. They began their career in the early 1980s. The band originally consisted of Marian Gold, Bernhard Lloyd, and Frank Mertens.
It was the song « Big in Japan » released in 1984 and part of the album « Forever Young » that propelled the group to the top of the international charts.
The band’s name was chosen in reference to the film Alphaville, a strange adventure of Lemmy Caution by Jean-Luc Godard, released in 1965.
This music, which has not aged a single day, remains a must-discover for young people and remains an excellent memory for older ones.
***** ALPHAVILLE *****
« A VICTORY OF LOVE »
Alphavilleeste o trupă germană new wave din Münster. Și-a început cariera la începutul anilor 1980. Grupul a fost format inițial din Marian Gold, Bernhard Lloyd și Frank Mertens.
Piesa „Big in Japan” lansată în 1984 și parte a albumului „Forever Young” a fost cea care a propulsat grupul în fruntea topurilor internaționale.
Numele trupei a fost ales în referire la filmul Alphaville, o aventură ciudată a lui Lemmy Caution de Jean-Luc Godard, lansat în 1965.
Această muzică, care nu a îmbătrânit nici măcar o zi, rămâne o descoperire obligatorie pentru tineri și rămâne o amintire excelentă pentru cei mai mari.
De parents et de grands parents Suisses, pour mes origines il faut remonter mon arbre généalogique à 3 générations avec mes arrières grands-Parents paternels qui tous deux étaient Roumains et vivaient en tant que Gitans dans les Carpates en Transylvanie.
J’ai toujours été très attiré par ce beau pays, la Roumanie, et à juste titre compte tenu de mes racines ancestrales.
La fête d’Halloween qui a lieu chaque année le 31 octobre me plonge dans une magie scintillante faite de poussière d’or et d’argent, et c’est en me laissant porter par mon esprit vagabond nourri d’une imagination sans fin que je prends mon envol au-delà des horizons et du temps sans ne jamais me retourner.
Is there Dracula’s blood in my veins?
Of Swiss parents and grandparents, for my origins I have to go back 3 generations in my family tree with my paternal great-grandparents who were both Romanian and lived as Gypsies in the Carpathians, Transylvania.
I have always been very attracted to this beautiful country, Romania, and rightly so given my ancestral roots.
Halloween, which takes place every year on October 31, immerses me in a glittering magic made of gold and silver dust, and it is by letting myself be carried away by my wandering mind nourished by an endless imagination that I take flight beyond horizons and time without ever looking back.
Curge sângele lui Dracula în venele mele?
De părinți și bunici elvețieni, pentru originile mele trebuie să mă întorc în urmă cu 3 generații în arborele genealogic, cu străbunicii mei paterni, care erau ambii români și au trăit ca țigani în Carpați, în Transilvania.
Întotdeauna am fost foarte atras de această țară frumoasă, România, și pe bună dreptate, având în vedere rădăcinile mele ancestrale.
Halloweenul, care are loc în fiecare an pe 31 octombrie, mă cufundă într-o magie strălucitoare făcută din praf de aur și argint, iar lăsându-mă purtat de mintea mea rătăcitoare hrănită de o imaginație nesfârșită, îmi iau zborul dincolo de orizonturi și timp, fără să mă uit vreodată înapoi.
Schicke Führs Fröhling du groupe SFF était un trio de rock progressif allemand.
Eduard Schicke (14 février 1947), Gerd Führs (27 novembre 1955 – 3 novembre 1992) et Heinz Fröhling (7 mai 1951) se sont rencontrés pour la première fois en 1974.
L’étincelle entre les trois jaillit immédiatement et peu de temps après, ils répétaient dans une ferme qui avait été transformée en studio. Après une première apparition réussie au Circus Krone de Munich sous la direction de Dieter Dierks, ils enregistraient leur premier LP « Symphonic Photos » en 1976 , qui se vendit à plus de 12’000 exemplaires. L’album suivant « Sunburst » qui sorti en 1977 fut également très apprécié par les fans et les critiques tout comme les concerts.
Après le troisième LP plutôt décevant « Ticket to Everywhere » en (1978), Eduard Schicke quitte le groupe en raison de divergences musicales. Il rejoint plus tard Hoelderlin. Führs et Fröhling se concentrent alors davantage sur leur projet parallèle Führs & Fröhling, dont le premier album « Ammerland » sortit début 1978.
En 2011, sous le nom de Fröhling & Schicke, Heinz Fröhling et Eduard Schicke sortent l’album « Metamorphosen » avec de nouveaux titres de Heinz Fröhling sur des paroles de l’écrivain Klaus Modick.
Cette musique a 40 ans et elle n’a pris aucune ride.
Merci au label Braun pour son aimable autorisation.
Montage vidéo et réalisation : Stéphane Guibert.
***** SFF *****
« Slow motion »
Schicke Führs Fröhling of the band SFF was a German progressive rock trio.
Eduard Schicke (February 14, 1947), Gerd Führs (November 27, 1955 – November 3, 1992) and Heinz Fröhling (May 7, 1951) first met in 1974.
The spark between the three jumped immediately, and soon after they were rehearsing at a farmhouse that had been turned into a studio and, after a successful debut appearance at Munich’s Circus Krone under Dieter Dierks, were recording the first LP Symphonic Photos in 1976, which span 12,000 sold. The follow-up album Sunburst (1977) was also highly praised by fans and critics, as were the SFF concerts.
After the rather disappointing third LP « Ticket to Everywhere » in (1978), Eduard Schicke left the band due to musical differences. He later joined Holderlin. Führs and Fröhling then concentrated more on their side project Führs & Fröhling, whose debut album « Ammerland » was released in early 1978.
In 2011, under the name Fröhling & Schicke, Heinz Fröhling and Eduard Schicke released the album « Metamorphosen » with new tracks by Heinz Fröhling to lyrics by writer Klaus Modick.
This music is 40 years old, she does not take a wrinkle.
Many thanks to Braun for the kind permission.
Video editing and production: Stéphane Guibert.
***** SFF *****
« Slow motion »
Schicke Führs Fröhling din trupa SFF a fost un trio german rock progresiv.
Eduard Schicke (14 februarie 1947), Gerd Führs (27 noiembrie 1955 – 3 noiembrie 1992) și Heinz Fröhling (7 mai 1951) s-au întâlnit pentru prima dată în 1974.
Scânteia dintre cei trei a izbucnit imediat și la scurt timp după aceea repetau la o fermă care fusese transformată în garsonieră. După o primă apariție de succes la Circus Krone din München sub conducerea lui Dieter Dierks, au înregistrat primul lor LP „Symphonic Photos” în 1976, care s-a vândut în peste 12.000 de exemplare. Albumul următor „Sunburst”, lansat în 1977, a fost, de asemenea, foarte lăudat de fani și critici, precum și de concerte.
După cel de-al treilea LP Ticket to Everywhere (1978), destul de dezamăgitor, Eduard Schicke a părăsit trupa din cauza diferențelor muzicale. Apoi s-a alăturat lui Holderlin. Führs și Fröhling s-au concentrat apoi mai mult pe proiectul lor paralel Führs & Fröhling, al cărui prim album Ammerland a fost lansat la începutul anului 1978.
În 2011, sub numele Fröhling & Schicke, Heinz Fröhling și Eduard Schicke au lansat albumul „Metamorphosen” cu piese noi de Heinz Fröhling pe versuri ale scriitorului Klaus Modick.
Această muzică are 40 de ani și nu a mai îmbătrânit.
Mulțumesc etichetei Braun pentru permisiunea lor amabilă.
Voici un message en provenance des étoiles; une horloge magique nous emporte hors du temps tout en nous conviant à un moment qui, dépourvu de préambule et d’épilogue nous évade au delà de l’horizon.
A l’âge de 8 ans, cet artiste, devenu aujourd’hui un grand ami, a composé ce titre, je lui rends hommage.
G.S
“Dans ce vidéo clip j’avais 24 ans. J ‘ai écrit ce thème alors que j’avais 8 ans. Comme le temps passe vite… Et ce que la vie nous donne est tellement beau …”
Here is a message from the stars; a magic clock carries us out of time while inviting us to a moment which, devoid of preamble and epilogue, takes us beyond the horizon.
At the age of 8, this artist, who has now become a great friend of mine, composed this title, I pay tribute to him.
G.S
“In this video clip, i was 24 years old. I wrote this theme when i was 8 years old. How time flies… And what life gives us is so beautiful… ”
Iată un mesaj de la stele; un ceas magic ne poartă în afara timpului, invitându-ne la un moment care, lipsit de preambul și epilog, ne duce dincolo de orizont.
La vârsta de 8 ani, acest artist, care mi-a devenit acum un mare prieten, a compus acest titlu, îi aduc un omagiu.
G.S
„În acest videoclip muzical aveam 24 de ani. Am scris această temă când aveam 8 ani. Cum zboară timpul … Și ceea ce ne dă viața este atât de frumos … ”
L’histoire commence durant les années 70 dans les prisons aux États-Unis.
Lors de son incarcération, chaque détenu recevait un uniforme sur dimensionné. Pour des raisons de sécurité, les ceintures étaient interdites et de ce fait, les pantalons tombaient en dessous des fesses d’où le mot « Sagging » (Affaissement dans notre langue.)
Avec le temps, cette manière de porter une paire de pantalons était devenu un signe distinctif et dès leur libération, les détenus issus de gangs gardèrent cette habitude de porter leurs baggy en dessous de la ceinture, un style qui se propagea et se généralisa dans le cercle de la culture urbaine.
A l’issue des années 90, les rappeurs et les figures de la Hip-Hop s’emparèrent de cet aspect vestimentaire aboutissant à un effet de mode à l’international.
The story begins in the 1970s in prisons in the United States.
Upon incarceration, each inmate was given an oversized uniform. For security reasons, belts were prohibited, and as a result, trousers fell below the buttocks, hence the word « Sagging. »
Over time, this way of wearing a pair of trousers had become a distinctive sign and upon their release, inmates from gangs kept this habit of wearing their baggy pants below the belt, a style that spread and became widespread in the circle of urban culture.
At the end of the 90s, rappers and hip-hop figures took hold of this aspect of clothing, resulting in an international fashion effect.
Povestea începe în anii 1970, în închisorile din Statele Unite.
La încarcerare, fiecărui prizonier i se dădea o uniformă prea mare. Din motive de securitate, centurile erau interzise, iar pantalonii cădeau sub fese, de unde și termenul „baggy”.
De-a lungul timpului, acest mod de a purta pantalonii devenise un semn distinctiv, iar la eliberare, deținuții din bande și-au păstrat acest obicei de a purta pantalonii largi sub curea, un stil care s-a răspândit și s-a răspândit în cercul culturii urbane.
La sfârșitul anilor ’90, rapperii și figurile hip-hop au preluat acest aspect al vestimentației, rezultând un efect de modă internațională.
Les druides et les magiciens de l’Antiquité nous laissent perplexes, et aujourd’hui, plus la science évolue, plus le progrès culmine, plus il nous fait perdre pied. Toutefois, les coutumes ancestrales qui refont surface nous sauveront peut-être d’un avenir fade, sans saveur et sans couleur, un avenir éclairé par des lumières artificielles. La véritable magie réside au cœur de notre jardin secret et il nous appartient de la cultiver.
Dans la catégorie “Culture et cinéma” voici que surgit un compositeur semblant appartenir à un autre temps : Eric Levi qui par le biais d’un album nous replonge dans la magie d’un jadis jamais oublié et qui à mon sens aura raison de toute une technologie de pacotille.
Vidéos:
Era: « Ameno »
Era: « Mother »
Era: « Impera »
Les visiteurs 1
Les visiteurs (Les couloirs du temps)
« The child who was King »
The druids and magicians of antiquity leave us wondering, and today, the more science evolves, the more progress culminates, the more it makes us lose our footing. However, ancestral customs are resurfacing and perhaps they will save us from a bland, tasteless, colorless future lit by artificial lights. True magic lies at the heart of our secret garden and it is up to us to cultivate it.
In the “Culture and cinema” category, here emerges a composer who seems to belong to another time: Eric Levi who through an album plunges us back into the magic of a once never forgotten and who in my opinion will be right a whole lot of junk technology.
Videos:
Era: « Ameno »
Era: « Mother »
Era: « Impera »
Les visiteurs 1
Les visiteurs (Les couloirs du temps)
« Copilul care era Rege »
Druizii și magicienii antichității ne lasă cu gândul, iar astăzi, cu cât știința evoluează mai mult, cu cât progresul culminează, cu atât ne face să ne pierdem echilibrul. Cu toate acestea, obiceiurile ancestrale reapar și poate ne vor salva de un viitor fad, lipsit de gust și de culoare, luminat de lumini artificiale. Adevărata magie se află în inima grădinii noastre secrete și depinde de noi să o cultivăm.
La categoria „Cultură și cinema” iese aici un compozitor care pare să aparțină altui timp: Eric Levi care printr-un album ne cufundă înapoi în magia unei vremuri niciodată uitate și care după părerea mea va avea dreptate.mult a tehnologiei.
