Le commissaire Dreyfus ayant sombré dans la folie à la suite des maladresses de Clouseau, son subordonné (cf. films précédents), il a été interné dans une clinique psychiatrique. Considéré comme guéri, il est sur le point d’être libéré. Malheureusement, une catastrophique visite de Clouseau le fait retomber dans la folie et devenir un dangereux criminel. Dreyfus enlève un savant, inventeur d’un rayon laser destructeur, et menace de s’en servir si Clouseau n’est pas éliminé rapidement. Des agents secrets de tous les pays sont chargés par leurs gouvernements de tuer Clouseau.
À la recherche de la Panthère rose (Trail of the Pink Panther) est un film américano-britannique réalisé par Blake Edwards et sorti en 1982.
Synopsis:
C’est le dernier opus de la série de films mettant en vedette Peter Sellers dans le rôle de l’inspecteur Clouseau. Il constitue la première partie d’un diptyque, qui sera suivi l’année suivante par L’Héritier de la Panthère rose.
Le fameux diamant la Panthère rose a disparu. L’inspecteur Clouseau, qui a été appelé pour mener l’enquête, disparaît avec son avion. Marie Jouvet, une célèbre journaliste française, va alors tenter de le retrouver.
Sliders : Les Mondes parallèles (Sliders) est une série télévisée de science-fiction américaine créée par Tracy Tormé et Robert K. Weiss. Elle a été diffusée pendant cinq saisons entre 1995 et 2000. La série suit un groupe de Sliders (glisseurs), qui avec un minuteur accède à un monde parallèle. Pour les deux premières saisons, la série a été produite à Vancouver, au Canada et certains plans ont été filmés à San Francisco aux États-Unis. Elle a ensuite déménagé à Los Angeles, où ont été filmées les trois dernières saisons.
Gaza, Génocide à moitié?
Regardez-vous dans un miroir!
Palestine
Je ne rentre pas dans le débat du conflit Israélo-palestinien parce que j’ai d’innombrables amis des deux côtés de la barrière.
Mais trop, c’est trop!
Ce ne sont pas les Juifs qu’il faut incriminer mais une panoplie d’élites dont le dénominateur commun est le: « SIONISME » qui n’est ni une culture, ni une religion et encore moins une nation.
Le Sionisme n’est autre que l’apologie du pouvoir par l’argent et la domination. Une entité mortifère.
Nombreux sont les juifs adhérant à la cause Palestinienne et je les rejoins en mon âme et conscience.
Vidéos: Ces documents qui serviront l’histoire.
Gaza, Half-genocide? Look in the mirror!
Palestine
I don’t enter into the debate on the Israeli-Palestinian conflict because I have countless friends on both sides of the fence.
But enough is enough!
It is not the Jews who should be blamed but a panoply of elites whose common denominator is: « ZIONISM » which is neither a culture, nor a religion and even less a nation.
Zionism is nothing other than the apology for power through money and domination. A deadly entity.
There are many Jews who support the Palestinian cause and I join them in all conscience.
Je m’appelle Stéphane Guibert, je vis à Genève en Suisse et suis de formation hôtelière. Je suis issu des années 80 et ‘ai un parcours professionnel atypique.
Parcourant le monde après l’obtention de mon CFC (Certificat Fédéral de Capacité) j’ai appris à me familiariser avec d’innombrables cultures, tant sur les plans culinaires qu’autochtones.
En parcourant le monde pendant 15 ans, je me suis immergé dans ce qui me fait aimer l’humain.
J’ai vécu en tant que SDF, en Suisse, en Espagne et aux USA. Je suis un routard avec des années d’expérience.
Finalscape est né il y a plus de 20 ans. Tout d’abord un nom de domaine (Finalscape) en déshérence, je me suis ensuite projeté dans ce que l’on appelle le complotisme.
J’aime me confronter à moi-même, j’aime remettre en question les acquis et j’aime les débats.
Finalscape reflète un parcours que je mets en ligne. Une succession d’analyses et le bien fondé. Je n’impose ma vision à personne, je ne fais que suggérer.
Mes vrais amis se comptent sur les 5 doigts de ma main gauche, celle du cœur. Il y a aussi Houssine que la bonté de la vie a mis sur mon chemin, ce gosse qui comme moi, cabossé de la vie est devenu au travers de divergences et convergences le fils que je n’ai jamais eu.
Finalscape est simplement un blog, un journal intime à ciel ouvert que j’essaye de vous partager.
Bien à vous.
Stéphane Guibert
Why Finalscape?
I would like to start with: « Once upon a time. »
Let me introduce myself:
My name is Stéphane Guibert, I live in Geneva, Switzerland, and I have a background in hospitality. Originally from the 1980s, I have an unusual background.
Traveling the world after obtaining my CFC (Federal Certificate of Capacity), I learned to familiarize myself with countless cultures, both culinary and Aboriginal.
Having traveled the world for 15 years, I have immersed myself in what makes me love the human race.
I’ve lived as a homeless person in Switzerland, Spain, and the USA. I’m a backpacker with years of experience.
Finalscape was born over 20 years ago. First, a domain name (Finalscape) that had fallen into disuse, I then threw myself into what is known as conspiracy theories.
I like to challenge myself, I like to question what has been learned and I like debates.
Finalscape reflects a journey I’m sharing online. A series of analyses and their merits. I’m not imposing my vision on anyone; I’m only suggesting it.
My true friends can be counted on the five fingers of my left hand, the one of my heart. There is also Houssine, whom the kindness of life put in my path, this kid who, like me, battered by life, became, through divergences and convergences, the son I never had.
Finalscape is simply a blog, an open-air diary that I try to share with you.
Yours faithfully.
Stéphane Guibert
De ce Finalscape?
Aș vrea să încep cu: „A fost odată ca niciodată”.
Permiteți-mi să mă prezint:
Numele meu este Stéphane Guibert, locuiesc în Geneva, Elveția, și am experiență în domeniul ospitalității. Sunt originar din anii 1980 și am o carieră atipică.
Călătorind prin lume după obținerea CFC-ului (Certificatul Federal de Capacitate), am învățat să mă familiarizez cu nenumărate culturi, atât culinare, cât și aborigene.
Călătorind prin lume timp de 15 ani, m-am cufundat în ceea ce mă face să iubesc rasa umană.
Am trăit ca persoană fără adăpost în Elveția, Spania și SUA. Sunt un turist cu rucsacul în spate cu ani de experiență.
Finalscape s-a născut acum peste 20 de ani. Mai întâi, un nume de domeniu (Finalscape) care căzuse în desuetudine, apoi m-am aruncat în ceea ce se numește teorii ale conspirației.
Îmi place să mă provoc, îmi place să pun la îndoială ceea ce s-a învățat și îmi plac dezbaterile.
Finalscape reflectă o călătorie pe care o împărtășesc online. O serie de analize și meritele lor. Nu îmi impun viziunea nimănui; doar o sugerez.
Adevărații mei prieteni pot fi numărați pe cele cinci degete ale mâinii stângi, cea a inimii mele. Mai este și Houssine, pe care bunătatea vieții mi l-a pus în cale, acest copil care, ca și mine, bătut de viață, a devenit, prin divergențe și convergențe, fiul pe care nu l-am avut niciodată.
Finalscape este pur și simplu un blog, un jurnal „Personal” pe care încerc să-l împărtășesc cu voi.
L’humanité à entre ses main le pouvoir de destruction et, paradoxalement, celui de création.
Un autre paradoxe réside dans le fait que l’humain, bien qu’aspirant à la lumière, conscient ou non, se réfugie dans les ténèbres. Sachez simplement que la lumière ne peut briller que dans un esprit éclairé. Ne vous soumettez pas à l’ombre de la vérité, allez vers elle.
D’ici 2030, l’eau aura coulé sous les ponts et bien des âmes en peines ne survivront pas à ce qui nous attend.
Les dés sont pipés: corruption, violation des droits humains, manipulations, peurs fabriquées, propagande, pédophilie légalisée… Préparez-vous à une descente aux Enfers!
Que cela soit gravé dans le marbre de notre civilisation.
En tant que spectateur dans cette vallée de larmes, je te regarde marcher vers ta mort finale et je me sens infiniment seul, abandonné, trahi.
Je ne suis pas un oiseau de mauvaise augure, j’affronte simplement la réalité et la retranscris avec mes mots.
My blood is pure and it will remain so
Humanity has in its hands the power of destruction and, paradoxically, that of creation.
Another paradox lies in the fact that humans, although they yearn for the light, consciously or not, take refuge in darkness. Simply know that light can only shine in an enlightened mind. Do not submit to the shadow of truth; go towards it.
By 2030, much water will have flowed under the bridge and many troubled souls will not survive what awaits us.
The dice are loaded: corruption, human rights violations, manipulation, fabricated fears, propaganda, legalized pedophilia… Prepare yourself for a descent into Hell!
Let this be engraved in the marble of our civilization.
As a spectator in this vale of tears, I watch you walk towards your final death and I feel infinitely alone, abandoned, betrayed.
I am not a bird of doom, I simply face reality and transcribe it in my words.
Sângele meu este pur și așa va rămâne.
Umanitatea are în mâinile sale puterea distrugerii și, paradoxal, pe cea a creației.
Un alt paradox constă în faptul că oamenii, deși tânjesc după lumină, conștient sau nu, se refugiază în întuneric. Pur și simplu trebuie să știi că lumina poate străluci doar într-o minte iluminată. Nu te supune umbrei adevărului, mergi spre el.
Până în 2030, multă apă va fi curs pe sub poduri și multe suflete tulburate nu vor supraviețui la ceea ce ne așteaptă.
Zarurile sunt încărcate: corupție, încălcări ale drepturilor omului, manipulare, temeri fabricate, propagandă, pedofilie legalizată… Pregătește-te pentru o coborâre în Infern!
Fie ca aceasta să fie gravată în marmura civilizației noastre.
Ca spectator în această vale a lacrimilor, te privesc cum mergi spre moartea ta finală și mă simt infinit de singur, abandonat, trădat.
Nu sunt o pasăre a blestemului, pur și simplu înfrunt realitatea și o transcriu în cuvintele mele.
« Les amitiés particulières » Lorsque le cinéma voulait dire quelque chose.
Quand aimer va au delà des mots et de la raison
Un film interdit aux moins de 18 ans lors de sa sortie en salles.
Didier Haudepin (Alexandre Motier) et Francis Lacombrade (Georges de Sarre) sont les deux principaux acteurs de ce splendide film réalisé par Jean Delannoy en 1964.
Un amour secret et puissant qui devait se solder par le suicide du jeune Alexandre.
Une puissance, une tendresse mais aussi une violence que des images osées pour l’époque relatent dans une histoire d’amour qui serait banale aujourd’hui. Chapeau bas à ce réalisateur visionnaire.
Les amitiés particulières est un film tiré du célèbre roman de Roger Peyrefitte et édité par Jean Vigneau en 1943.
Magnifiques prestations, magnifiques visages, un film de toute beauté à regarder sans préjugé.
« The special friendships » When cinema meant something.
When to love goes beyond words and reason
A film banned from under 18 when it is released in theaters.
Didier Haudepin (Alexandre Motier) and Francis Lacombrade (Georges de Sarre) are the two main actors in this splendid film directed by Jean Delannoy in 1964.
A secret and powerful love that was to end in the suicide of young Alexander.
A power, a tenderness but also a violence that daring images for the time relate in a love story that would be commonplace today. Hats off to this visionary director.
Special Friendships is a film based on the famous novel by Roger Peyrefitte and published by Jean Vigneau in 1943.
Magnificent performances, magnificent faces, a film of great beauty to watch without prejudice.
„Prieteniile speciale” Când cinematografia însemna ceva.
Când să iubești depășește cuvintele și rațiunea,
Un film interzis sub 18 ani la acea vreme
Didier Haudepin (Alexandre Motier) și Francis Lacombrade (Georges de Sarre) sunt cei doi actori principali din acest splendid film regizat de Jean Delannoy în 1964.
O dragoste secretă și puternică care avea să se încheie cu sinuciderea tânărului Alexandru.
O putere, o tandrețe dar și o violență pe care imaginile îndrăznețe ale vremii le relatează într-o poveste de dragoste ce ar fi obișnuită astăzi. Felicitări acestui regizor vizionar.
Special Friendships este un film bazat pe celebrul roman al lui Roger Peyrefitte și publicat de Jean Vigneau în 1943.
Spectacole magnifice, chipuri magnifice, un film de o mare frumusețe de vizionat fără prejudecăți.
Louis de Funès, le Balthazar Picsou à la française
Ayant joué dans plus de cent cinquante films, il est l’un des acteurs comiques les plus célèbres du cinéma français de la seconde moitié du XXe siècle et réalise les meilleurs résultats du cinéma français, des années 1960 au début des années 1980. Il réalise également les meilleures audiences télévisées. Très peu récompensé, il reçoit toutefois un César d’honneur pour l’ensemble de sa carrière en 1980.
Dolores O’Riordan, emblématique chanteuse du groupe The Cranberries
Dolores O’Riordan née le 6 septembre 1971 à Ballybricken, comté de Limerick, Irlande et décédée le 15 janvier 2018 à Westminster (Londres, Angleterre), est une auteure-compositrice-interprète et musicienne de rock irlandaise. Elle a été chanteuse et leader du groupe irlandais The Cranberries de 1990 jusqu’à une interruption temporaire en 2003 qui durera six ans. Le groupe se reforme en 2009 pour se séparer définitivement en avril 2019 suite à son décès.
Dolores O’Riordan (Cramberies)
A flame extinguished too quickly
Dolores O’Riordan, iconic singer of The Cranberries
Dolores O’Riordan born September 6, 1971, Ballybricken, County Limerick, Ireland and died on January 15, 2018 in Westminster (London, England), is an Irish singer-songwriter and rock musician. She was singer and frontman of the Irish group The Cranberries from 1990 until a temporary hiatus in 2003 that would last six years. The group reformed in 2009 to separate definitively in April 2019 following his death.
Dolores O’Riordan (Cramberies)
O flacără stinsă prea repede
Dolores O’Riordan, cântăreața emblematică a trupei The Cranberries
Dolores O’Riordan s-a născut pe 6 septembrie 1971 în Ballybricken (județul Limerick, Irlanda) și a murit pe 15 ianuarie 2018 la Westminster (Londra, Anglia), este un cântăreț-compozitor și muzician rock irlandez. A fost cântăreața și liderul grupului irlandez The Cranberries din 1990 până la o pauză temporară în 2003, care a durat șase ani. Grupul s-a reformat în 2009 pentru a se separa definitiv în aprilie 2019, după moartea sa.
Lorsque l’homme se prend pour une femme et Vice-versa
Aujourd’hui, un geste bien attentionné, une main tendue ou même un sourire adressé à un ou une inconnue sont devenus suspects. « S’il fait ça, c’est qu’il a un plan., une idée derrière la tête. » Alors que celui qui réussit sa vie en détruisant sans pardon ni remords tout ce qui pourrait entraver son objectif sera admiré, adoré et acclamé.
Le monde marche sur la tête et plus la technologie progresse plus l’humanité régresse.
L’abcès est sur le point d’éclater parce que nous sommes allés trop loin dans notre ignorance, notre déni et notre arrogance ; et lorsque l’inévitable se produira, les trois quarts de l’humanité seront balayés.
Photo:
Fresque au Musée du Street Art et du Graffiti à Amsterdam.
Inverted values
When a man thinks he is a woman and vice versa
Today, a thoughtful gesture, an outstretched hand, or even a smile directed at a stranger has become suspect. « If he does that, it’s because he has a plan, an idea behind his head. » Whereas someone who succeeds in life by destroying, without forgiveness or remorse, anything that could hinder his goal will be admired, adored, and acclaimed.
The world is going upside down and the more technology progresses the more humanity regresses.
The abscess is about to burst because we have gone too far in our ignorance, denial and arrogance; and when the inevitable happens, three-quarters of humanity will be swept away.
Photo:
Mural at the Street Art and Graffiti Museum in Amsterdam.
Valori inversate
Când un bărbat se crede femeie și invers
Astăzi, un gest atent, o mână întinsă sau chiar un zâmbet îndreptat către un străin au devenit suspecte. „Dacă face asta, este pentru că are un plan, o idee în minte.” În timp ce cineva care reușește în viață distrugând, fără iertare sau remușcări, orice i-ar putea împiedica scopul va fi admirat, adorat și aclamat.
Lumea se întoarce cu susul în jos și cu cât tehnologia progresează mai mult, cu atât omenirea regresează.
Abcesul este pe cale să explodeze pentru că am mers prea departe în ignoranța, negarea și aroganța noastră; iar când inevitabilul se va întâmpla, trei sferturi din umanitate vor fi măturate de vânt.
Film complet, version Française et version originale.
Full movie, French version and original version.
Film complet, versiune franceză și versiune originală.
***** Misery *****
Misery est un film américain réalisé par Rob Reiner et sorti en 1990. C’est l’adaptation du roman du même nom de Stephen King.
Synopsis:
Romancier à succès, Paul Sheldon est le créateur de la saga Misery, série de romans “à l’eau-de-rose”, mais, pour son dernier roman, il a décidé de faire mourir son personnage qui lui a apporté le succès afin de passer à autre chose. Désireux de se concentrer sur des histoires plus sérieuses, il écrit dans un chalet du Colorado un manuscrit pour un nouveau roman qui, il l’espère, lancera sa nouvelle carrière. Il prend ensuite le volant de sa voiture, une Ford Mustang 1965, sous un blizzard, pour regagner New York. La visibilité sur la route étant presque nulle, il finit par avoir un accident. Inconscient, il est secouru par Annie Wilkes, une infirmière admiratrice de Misery qui le ramène chez elle.
Paul reprend conscience et se retrouve alité avec les jambes cassées et une épaule disloquée. Il est soigné par cette infirmière apparemment bienveillante, qui vit seule dans une maison isolée, et prétend être sa « plus fervente admiratrice ». Par gratitude, Paul laisse Annie lire son nouveau manuscrit. Tout en le nourrissant, elle est fâchée par la vulgarité de certains passages et renverse de la soupe sur lui, mais elle s’excuse. Peu de temps après, Annie lit le dernier roman Misery, et découvre à sa grande colère que son héroïne préférée meurt à la fin du livre. Elle révèle à Paul que personne ne sait où il est, et l’enferme dans sa chambre.
***** Misery *****
Misery is an American film directed by Rob Reiner and released in 1990. It is the adaptation of the novel of the same name by Stephen King.
Synopsis:
Successful novelist, Paul Sheldon is the creator of the Misery saga, a series of “rosewater” novels, but, for his last novel, he decided to kill his character who brought him success in order to to move on. Eager to concentrate on more serious stories, in a small house in Colorado he writes a manuscript for a new novel that he hopes will launch his new career. He then gets behind the wheel of his car, a 1965 Ford Mustang, in a blizzard to return to New York. As visibility on the road was almost zero, he ended up having an accident. Unconscious, he is rescued by Annie Wilkes, a nurse admirer of Misery who takes him home.
Paul regains consciousness and finds himself bedridden with broken legs and a dislocated shoulder. He is cared for by this seemingly caring nurse, who lives alone in an isolated house, and claims to be his “most fervent admirer.” Out of gratitude, Paul lets Annie read his new manuscript. While feeding him, she is upset by the vulgarity of certain passages and spills soup on him, but she apologizes. Shortly after, Annie reads the latest novel Misery, and discovers to her great anger that her favorite heroine dies at the end of the book. She reveals to Paul that no one knows where he is, and locks him in his room.
***** Misery *****
Misery este un film american regizat de Rob Reiner și lansat în 1990. Este adaptarea romanului cu același nume de Stephen King.
Rezumat:
Romancier de succes, Paul Sheldon este creatorul sagăi Misery, o serie de romane „apă de trandafiri”, dar, pentru ultimul său roman, a decis să-și omoare personajul care i-a adus succesul pentru a merge mai departe. Dornic să se concentreze pe povești mai serioase, într-o cabană din Colorado scrie un manuscris pentru un nou roman care speră că va lansa noua sa carieră. Apoi se urcă la volanul mașinii sale, un Ford Mustang din 1965, într-un viscol pentru a se întoarce la New York. Întrucât vizibilitatea pe șosea era aproape de zero, a ajuns să aibă un accident. Inconștient, el este salvat de Annie Wilkes, o asistentă admiratoare a Misery care îl duce acasă.
Paul își recapătă cunoștința și se trezește țintuit la pat, cu picioarele rupte și un umăr dislocat. El este îngrijit de această asistentă aparent grijulie, care locuiește singură într-o casă izolată și pretinde că este „cel mai fervent admirator al lui”. Din recunoștință, Paul o lasă pe Annie să-și citească noul manuscris. În timp ce-l hrănește, este supărată de vulgaritatea anumitor pasaje și îi varsă supă, dar își cere scuze. La scurt timp după aceea, Annie citește cel mai recent roman Misery și descoperă, spre marea ei furie, că eroina ei preferată moare la sfârșitul cărții. Ea îi dezvăluie lui Paul că nimeni nu știe unde este și îl încuie în camera lui.
