Vangelis O’ Papathanassiou

C’était aussi  de penser aux autres, les gens dans le besoin, les enfants malades à l’hôpital, un homme généreux qui lorsqu’il donnait ne comptait pas.

Vangelis O’Papathanassiou que j’ai bien connu lors de mes fréquents déplacements sur l’île de Corfou en Grèce.

Qui n’a pas fredonné les titres: « Les chariots de feu, Blade Runner, 1942 Christophe Colomb… »

J’ai eu la chance d’être présenté à Vangelis lors d’un concert qu’il donnait à Athènes en Grèce. Nous étions, depuis, devenus des amis très proches. Ce que nous avions de commun Vangelis et moi, c’est de composer la musique sans ne jamais l’écrire.

     

Vangelis O’ Papathanassiou

Se gândea și la alții, la nevoiași, la copiii bolnavi din spital, la un om generos care, când dădea, nu aștepta nimic în schimb.

Vangelis O’Papathanassiou pe care l-am cunoscut bine în timpul călătoriilor mele frecvente pe insula Corfu din Grecia.

Cine nu a fredonat titlurile: « Chariots of fire, Blade Runner, 1942 Christophe Colomb… »

Am avut norocul să fiu prezentat lui Vangelis în timpul unui concert pe care l-a susținut la Atena, Grecia. De atunci devenim prieteni foarte apropiați. Ceea ce eu și Vangelis aveam în comun era să compunem muzică fără să o scriem vreodată.

     

Vangelis O’ Papathanassiou

He also thought of others, of the needy, of the sick children in the hospital, a generous man who, when he gave, expected nothing in return.

Vangelis O’Papathanassiou whom I got to know well during my frequent trips to the island of Corfu in Greece.

Who hasn’t hummed the titles: “Chariots of Fire, Blade Runner, 1942 Christophe Colomb…”

I was lucky enough to be introduced to Vangelis during a concert he gave in Athens, Greece. We had since become very close friends. What Vangelis and I had in common was composing music without ever writing it.

Stéphane Guibert FaceBook / Stéphane Guibert VK