Le progrès :

Libérer, asservir ou mourir?

Toutes les études récentes concernant la vie des tribus primitives, s’accordent sur un point : Les humains qui les composent disposent de beaucoup plus de loisirs que les peuples civilisés d’aujourd’hui. Dès l’école primaire, on nous apprend que le progrès permet de libérer l’homme. Il semble bien que ce n’est pas tout à fait le cas. D’où l’expression populaire : « Perdre sa vie à la gagner » ou : « Métro, boulot, dodo », etc.

Il faut bien reconnaître que l’enfumage culturel, médiatique, politique, religieux, etc. encense tant les merveilleuses réalisations de l’homme moderne, que nous sommes tous totalement chloroformés et continuons imperturbablement à perdre notre vie à la gagner. Le « Toujours plus » érigé en système de pensée autant qu’en logique financière, industrielle ou sociale, nous fait perdre la tête et le sens commun. Ainsi va le monde, le nez dans le guidon, depuis plus de deux mille ans.

On vient, tout récemment de s’apercevoir que ce système de société mène à une impasse. Depuis quelques années, certains évoquent la nécessité de changer de paradigme, mais la machine est probablement lancée avec trop de force et, à ce jour, personne n’a pu modifier sa trajectoire de façon significative.

Ubuesque, ce Monde, cette humanité ? Oui, sans aucun doute. Mais alors, dites-moi, l’humain, cet animal supérieur à tous les autres, à quoi lui sert cette supériorité, cette prétendue intelligence ? Non seulement il a quitté le paradis de ses origines, mais il est en train de se construire un enfer mortel. Est-ce bien raisonnable ?

Entre vivre comme des sauvages et courir sans voir passer sa vie, il y a peut-être un juste milieu. À n’en pas douter, l’être supérieur que nous sommes, va trouver une solution.

• Merci à Dominique Perrier, Roger Rizziletti et Carrere Music.

François-Michel Maugis

Progres:

Eliberați, înrobiți sau muriți?

Toate studiile recente despre viețile triburilor primitive sunt de acord asupra unui punct: oamenii care le compun au mult mai mult timp liber decât popoarele civilizate de astăzi. Încă din școala primară, suntem învățați că progresul face posibilă eliberarea omului. Se pare că nu este chiar așa. De aici și expresia populară: „Îți pierzi viața ca să o câștigi” sau: „Metrou, job, somn” etc.

Trebuie recunoscut faptul că cele culturale, media, politice, religioase etc. laudă atât de mult realizările minunate ale omului modern, încât suntem cu toții total cloroformați și continuăm imperturbabil să ne pierdem viața pentru a o câștiga. „Întotdeauna mai mult” ridicat ca sistem de gândire la fel de mult ca o logică financiară, industrială sau socială, ne face să ne pierdem capul și bunul simț. Așa a mers lumea, de la nas la piatră, de mai bine de două mii de ani.

De curând ne-am dat seama că acest sistem de societate duce la un impas. În ultimii ani, unii au vorbit despre necesitatea schimbării paradigmei, dar mașina este probabil lansată cu prea multă forță și, până în prezent, nimeni nu a reușit să-și modifice semnificativ traiectoria.

Ubuesque, această lume, această umanitate? Da, fără îndoială. Dar atunci, spune-mi, omul, acest animal superior tuturor celorlalți, la ce folosește această superioritate, această așa-zisă inteligență? Nu numai că a părăsit paradisul originilor sale, dar își construiește un iad muritor. Este rezonabil?

Între a trăi ca sălbaticii și a alerga fără să-ți vezi viața trecând, poate exista un mediu fericit. Fără îndoială, ființa superioară care suntem, va găsi o soluție.

• Mulțumiri lui Dominique Perrier, Roger Rizziletti și Carrere Music.

François-Michel Maugis

Progress:

Liberate, Enslave, or Die?

All recent studies on the life of primitive tribes agree on one point: the humans who compose them have much more leisure than the civilized peoples of today. From primary school, we are taught that progress makes it possible to liberate man. It seems that is not quite the case. Hence the popular expression: « Losing your life to earn it » or: « Subway, work, sleep », etc.

It must be recognized that the cultural, media, political, religious, etc. praises the marvelous achievements of modern man so much that we are all totally chloroformed and continue imperturbably to lose our lives to earn it. The « Always more » erected as a system of thought as much as a financial, industrial or social logic, makes us lose our heads and our common sense. This is how the world has gone, nose to the grindstone, for more than two thousand years.

We have just recently realized that this system of society leads to an impasse. In recent years, some have been talking about the need to change the paradigm, but the machine is probably launched with too much force and, to date, no one has been able to significantly modify its trajectory.

Ubuesque, this World, this humanity? Yes, without a doubt. But then, tell me, the human, this animal superior to all the others, of what use is this superiority, this so-called intelligence? Not only has he left the paradise of his origins, but he is building himself a mortal hell. Is that reasonable?

Between living like savages and running without seeing your life go by, there may be a happy medium. Without a doubt, the superior being that we are, will find a solution.

François-Michel Maugis

• Many thanks to Dominique Perrier, Roger Rizziletti and Carrere Music.

Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK)