La meilleure façon de marcher est de mettre un pied devant l’autre et de recommencer.

Pas si sur…

Image:

• « Parfois, je me demande ce que sont devenus les gens qui m’ont demandé une direction.

Je me suis souvent fait cette réflexion:

Chaque événement majeur de la vie peut dépendre d’une fraction de seconde. Prendre un bus plutôt qu’un autre, changer de trottoir, courir au lieu de marcher, contourner un obstacle plutôt que de l’affronter etc…

Une petite anecdote à ce sujet:

J’ai travaillé pendant quelques mois avec un collègue que j’ai perdu de vue après son départ de l’entreprise et c’est aux Etats-Unis, Miami beach où je vivais à  depuis plusieurs mois que j’ai commencé à me poser la question: Après une journée riche en événements je suis tombé sur cet ancien collègue à l’arrêt d’un bus.

Ne plus voir quelqu’un pendant des mois ou des années et en une semaine tomber sur la même personne plusieurs fois, sont-ce des concours de circonstance, un appel du destin ou ce que d’autres qualifieraient de signes que fait la vie?

• Merci à Warner Bros Records.

Cel mai bun mod de a merge înainte este să puneți un picior în fața celuilalt și să o luați de la capăt.

Nu prea sigur…

Imagine:

• „Uneori mă întreb ce s-a întâmplat cu oamenii care mi-au cerut indicații”.

Deseori m-am gândit la asta:

Fiecare eveniment major de viață poate depinde de o fracțiune de secundă. Luați un autobuz mai degrabă decât altul, schimbați trotuarele, alergați în loc să mergeți, ocoliți un obstacol în loc să îl înfruntați etc…

O mica anecdota despre asta:

Am lucrat câteva luni cu un coleg pe care l-am pierdut din vedere după ce a părăsit compania, iar în Statele Unite, în Miami Beach, unde am locuit câteva luni, am început să-mi pun Întrebări. După o zi agitată, m-am lovit de acest fost coleg la o stație de autobuz.

N-ai mai văzut o prietenă de luni sau ani și într-o săptămână te întâlnești cu ea de mai multe ori… Coincidențe, o chemare la soartă sau ceea ce alții ar numi semne de viață?

• Mulțumiri Warner Bros. Records.

The better way to walk is to put one foot in front of the other and start again.

Not so sure…

Picture:

• « Sometimes i wonder what happened to people who asked me for directions. »

I often thought to myself this:

Every major life event can depend on a fraction of a second. Take one bus rather than another, change sidewalks, run instead of walk, go around an obstacle rather than face it etc…

A little anecdote about it:

I worked for a few months with a colleague whom i lost sight of after he left the company. Since this departure, i have not seen him again and it was in the United States, in Miami beach, where i had been living for several months, that i began to ask myself the question: After a hectic day, i am bumped into this former colleague at a bus stop.

Not seeing someone for months or years and in a week falling on the same person several times, is it a coincidence, a call of fate or what others would call signs that life does?

• Many thanks to Warner Bros Records.

Stéphane Guibert Facebook / Stéphane Guibert VK