La jeunesse bascule dans le désespoir!
En hommage à ces gosses qui voient plus loin que leurs aînés.
Que leur laisse-t-on hormis nos faux espoirs emballés proprement par des mensonges à demi-mot avoués?
Un monde en proie à l’égoïsme, la cupidité, la corruption, la pourriture ambiante, la guerre, l’injustice. Ce monde pue le cadavre en décomposition. Les artifices et lumières froides qui font les couchers de soleil de cet environnement insipides, inodore et sans couleurs camouflent une souffrance, un abandon, une solitude inoubliable et un déni indiscutable dont le commun des mortels se nourrit jusqu’à en crever.
Je pleure sur nous, je pleure pour nous.
Cette vidéo qui a été tournée par Victor Lebre alors âgé de 16 ans durant le confinement laisse transparaître le mal-être d’une génération qui, désespérée crie « Au secours! »
« Heureux sont les simples d’esprit car le royaume des cieux leur appartient. »
A toi Victor.
Stéphane Guibert
Tinerețea cade în disperare!
În omagiu acestor copii care văd mai departe decât bătrânii lor.
Cu ce le lăsăm, cu excepția falselor noastre speranțe, bine învăluite în minciuni pe jumătate mărturisite?
O lume afectată de egoism, lăcomie, corupție, degradarea mediului, război și nedreptate. Lumea asta miroase a cadavre putrezite. Artificiile și luminile reci care fac ca apusurile acestui mediu fără gust, inodor și incolor să camufleze o suferință, un abandon, o singurătate de neuitat și o negare incontestabilă care hrănește simplii muritori până la moarte.
Plâng pentru noi.
Acest videoclip, care a fost filmat de Victor Lebre, pe atunci în vârstă de 16 ani, în perioada de izolare, dezvăluie starea de rău a unei generații care, disperată, strigă „Ajutor!”
„Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerurilor.”
Pentru tine Victor.
Stéphane Guibert
Youth sink into despair!
In tribute to these kids who see further than their elders.
What do we leave them other than our false hopes carefully packaged in half-admitted lies?
A world plagued by selfishness, greed, corruption, ambient rot, war, injustice. This world stinks of rotting corpses. The artifices and cold lights that make the sunsets of this insipid, odorless and colorless environment camouflage a suffering, an abandonment, an unforgettable solitude and an indisputable denial that ordinary mortals feed on until they die.
I cry over us, I cry for us.
This video, which was shot by Victor Lebre, then aged 16, during confinement, reveals the uneasiness of a generation who, in desperation, cry out “Help!”
“Blessed are the simple-minded, for theirs is the kingdom of heaven.”
To you Victor.
Stéphane Guibert
