Spread the love

Italo disco:

* « Push me » *

L’Italo disco, parfois écrit Italo-disco ou abrégé en Italo, est un genre musical dérivé du disco qui a émergé en Italie à la fin des années 1970. Le nom du genre est largement attribué à Bernhard Mikulski, le fondateur du label discographique allemand ZYX Music. L’appellation sert d’abord à commercialiser le style en dehors de l’Italie, avant de devenir un genre musical à part entière.

À la fin des années 1970 et au début des années 1980, il rencontre le succès dans les discothèques américaines, en particulier à Chicago et Détroit. Il se popularise significativement durant les années 1980 en Italie et dans le reste de l’Europe. Le genre atteint un pic de popularité entre 1983 et 1988 et disparaît vers 1989. Il a influencé d’autres styles de musique électronique, dont l’Italo house, l’Italo dance, l’Eurobeat ou l’Eurodance. L’Italo disco connaît un renouveau au cours des années 2000, avec la publication de plusieurs compilations dédiées au genre et à travers des artistes tels que Sally Shapiro.

Il est plus électronique que le disco « classique » et se caractérise par l’utilisation de synthétiseurs et de boîtes à rythmes produits en masse. L’Italo disco se reconnaît aussi à ses mélodies accrocheuses et facilement reconnaissables. Les chansons du genre sont généralement chantées en anglais tandis que la voix est filtrée de façon électronique. Les paroles abordent des thèmes comme l’amour, la vie nocturne, la technologie et la danse. Les artistes d’Italo disco utilisent des noms de scène à consonance anglaise, avec souvent des jeux de mots ou des inside jokes.

Vilipendé par les critiques musicaux italiens au cours des années 1980, le genre est perçu comme le résultat de l’oppression culturelle américaine sur la culture italienne. Souvent qualifié de « commercial » et de « ringard », l’Italo disco a inspiré des artistes de musique électronique dans le monde entier. Des sonorités propres au genre se retrouvent chez des groupes tels qu’Erasure, New Order ou les Pet Shop Boys.

Italo disco:

* « Push me » *

Italo disco, uneori scris Italo-disco sau prescurtat ca Italo, este un gen muzical derivat din disco care a apărut în Italia la sfârșitul anilor 1970. Numele genului este atribuit pe scară largă lui Bernhard Mikulski, fondatorul casei de discuri germane ZYX Music. . Numele a servit pentru prima dată la comercializarea stilului în afara Italiei, înainte de a deveni un gen muzical în sine.

La sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980, a găsit succes în cluburile de noapte americane, în special în Chicago și Detroit. A câștigat o popularitate semnificativă în anii 1980 în Italia și în restul Europei. Genul a atins un vârf de popularitate între 1983 și 1988 și a dispărut în jurul anului 1989. A influențat alte stiluri de muzică electronică, printre care Italo house, Italo dance, Eurobeat sau Eurodance. Italo disco s-a bucurat de o revigorare în anii 2000, odată cu lansarea mai multor compilații dedicate genului și prin artiști precum Sally Shapiro.

Este mai mult electronică decât disco „clasică” și se caracterizează prin utilizarea de sintetizatoare și tobe produse în serie. Italo disco este de asemenea recunoscut prin melodiile sale captivante și ușor de recunoscut. Cântecele genului sunt de obicei cântate în engleză, în timp ce vocea este filtrată electronic. Versurile acoperă teme precum dragostea, viața de noapte, tehnologia și dansul. Artiștii Italo disco folosesc nume de scenă cu sunet englezesc, adesea cu jocuri de cuvinte sau inside jokes.

Disprețuit de criticii muzicali italieni în anii 1980, genul a fost văzut ca rezultatul opresiunii culturale americane asupra culturii italiene. Deseori denumită „comercial” și „cheesy”, Italo disco a inspirat artiștii de muzică electronică din întreaga lume. Sunete specifice genului pot fi găsite în trupe precum Erasure, New Order sau Pet Shop Boys.

Italo disco:

* « Push me » *

Italo disco, sometimes written Italo-disco or abbreviated as Italo, is a musical genre derived from disco that emerged in Italy in the late 1970s. The name of the genre is widely attributed to Bernhard Mikulski, the founder of the record label German ZYX Music. The name first served to market the style outside of Italy, before becoming a musical genre in its own right.

In the late 1970s and early 1980s, he found success in American nightclubs, particularly in Chicago and Detroit. It gained significant popularity during the 1980s in Italy and the rest of Europe. The genre peaked in popularity between 1983 and 1988 and disappeared around 1989. It influenced other styles of electronic music, including Italo house, Italo dance, Eurobeat or Eurodance. Italo disco enjoyed a revival during the 2000s, with the release of several compilations dedicated to the genre and through artists such as Sally Shapiro.

It is more electronic than « classic » disco and is characterized by the use of mass-produced synthesizers and drum machines. Italo disco is also recognizable by its catchy and easily recognizable melodies. Songs of the genre are usually sung in English while the voice is electronically filtered. The lyrics cover themes like love, nightlife, technology, and dance. Italo disco artists use English-sounding stage names, often with puns or inside jokes.

Reviled by Italian music critics during the 1980s, the genre was seen as the result of American cultural oppression of Italian culture. Often referred to as « commercial » and « cheesy », Italo disco has inspired electronic music artists around the world. Genre-specific sounds can be found in bands such as Erasure, New Order or the Pet Shop Boys.

Videos >>>>>