Forfaiture, ni oubli ni pardon!

Le 29 mai 2005, les Français votent à 55% contre le Traité de Constitution européenne.

Placés sous les projecteurs, les tenants du «oui» ont été soutenus par une presse largement acquise au traité, tandis que les tenants du «non» ont été mis à l’écart des plateaux de télévision et des tribunes des journaux.

Malgré cette campagne médiatique partisane, le «non» l’emporte, et les Français sont traités de «populistes».

Trois ans plus tard, faisant fi du vote populaire, Nicolas Sarkozy modifie la Constitution et fait voter la loi qui permet de ratifier le Traité de Lisbonne, copie conforme de la Constitution européenne rejetée lors du référendum. Un déni de démocratie qui marque une rupture entre les Français et les élites politiques et médiatiques.

Lors de la création de l’UE je disais que ce qui n’avait pas pu abouti par la force durant la seconde guerre mondiale était en train de se concrétiser par le biais de la diplomatie. (ndlr.)

Betrayal, neither forgotten nor forgiven!

On May 29, 2005, the French voted 55% against the European Constitution Treaty.

Placed in the spotlight, the “yes” supporters were supported by a press largely supportive of the treaty, while the “no” supporters were sidelined from television sets and newspaper columns.

Despite this partisan media campaign, the “no” won, and the French were treated as “populists”.

Three years later, ignoring the popular vote, Nicolas Sarkozy modified the Constitution and passed the law which made it possible to ratify the Lisbon Treaty, a true copy of the European Constitution rejected during the referendum. A denial of democracy which marks a break between the French and the political and media elites.

When the EU was created, I said that what could not be achieved by force during the Second World War was now being achieved through diplomacy. (editor’s note)

Trădare, nici uitată, nici iertată!

La 29 mai 2005, francezii au votat 55% împotriva Tratatului Constituției Europene.

Puși ​​în lumina reflectoarelor, susținătorii „da” au fost susținuți de o presă care susținea în mare măsură tratatul, în timp ce susținătorii „nu” au fost excluși de la televiziunile și coloanele din ziare.

În ciuda acestei campanii mediatice partizane, „nu” a câștigat, iar francezii au fost tratați ca „populiști”.

Trei ani mai târziu, ignorând votul popular, Nicolas Sarkozy a modificat Constituția și a adoptat legea care a făcut posibilă ratificarea Tratatului de la Lisabona, copie fidelă a Constituției europene respinsă în timpul referendumului. O negare a democrației care marchează o ruptură între francezi și elitele politice și media.

Când a fost creată UE, am spus că ceea ce nu a fost realizat cu forța în timpul celui de-al Doilea Război Mondial s-a realizat prin diplomație și minciună.

Președinții francezi de după generalul De Gaulle sunt doar marionete manipulate de Bruxelles, care este o ramură a Statelor Unite a cărei capitală se află în Israel și toate acestea, sub egida prietenilor noștri sionişti.

Când a fost fondată UE, am sugerat că ceea ce nu a putut fi realizat cu forța în timpul celui de-al Doilea Război Mondial ar putea fi acum realizat prin diplomație. (nota editorului)

• Lorsque Jacques Chirac retourne sa veste.
• Găină Jacques Chirac își întoarce haina.
• When Jacques Chirac turns his coat around.

Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK)