Spread the love

Elton John

« Blue Moves »

Blue Moves est le onzième album studio du musicien anglais Elton John. Il est sorti le 22 octobre 1976 sur le Label Rocket Record Company de John (son premier pour le label), aux côtés de MCA Records dans certains pays. Deuxième double album de John, il a été enregistré aux studios EMI, Brother Studios, Eastern Sound et Sunset Sound Recorders, et a été le dernier à être produit par son collaborateur de longue date Gus Dudgeon jusqu’à Ice on Fire (1985). De plus, l’album serait la dernière collaboration entre John et le parolier Bernie Taupin pour les années suivantes jusqu’à une reprise partielle de leur partenariat de travail.

La musique de Blue Moves est considérée comme l’une des plus expérimentales de John, fusionnant des genres tels que la pop, le gospel, le disco et le jazz tout en incluant des éléments orchestraux et des chansons de longue durée. Parmi les invités de l’album figurent David Crosby, Graham Nash, Bruce Johnston et Toni Tennille qui contribuent aux chœurs, ainsi que des performances du Martyn Ford Orchestra et du London Symphony Orchestra, le premier interprétant des arrangements de cordes de Paul Buckmaster.

À sa sortie, Blue Moves a reçu des critiques mitigées. Certains critiques ont trouvé l’album excessif, tandis que d’autres ont estimé qu’il n’incluait pas assez de matériel fort pour justifier sa longueur. Cependant, certaines critiques rétrospectives ont été plus positives, le soulignant comme l’une des sorties les plus sous-estimées de John et louant sa nature expérimentale, et John lui-même l’a déclaré comme l’un de ses favoris. Blue Moves a atteint la troisième place du Billboard 200 américain, mettant fin à sa séquence d’albums numéro un dans ce pays, tandis qu’il a égalé cette position dans le UK Albums Chart. Le premier single de l’album, Sorry Seems to Be the Hardest Word, a atteint le top 10 aux États-Unis et le top 20 au Royaume-Uni, tandis que les autres singles Bite Your Lip (Get Up and Dance!) et Crazy Water (sorti uniquement au Royaume-Uni) ont tous deux atteint le top 30. L’album sera certifié à la fois platine par la RIAA ainsi que par la BPI.

Elton John

« Blue Moves »

Blue Moves este al unsprezecelea album de studio al muzicianului englez Elton John. A fost lansat pe 22 octombrie 1976 la casa de discuri John’s Rocket Record Company (prima sa pentru etichetă), alături de MCA Records în unele țări. Al doilea album dublu al lui John, a fost înregistrat la EMI, Brother Studios, Eastern Sound și Sunset Sound Recorders și a fost ultimul produs de colaboratorul său de lungă durată Gus Dudgeon până la Ice on Fire (1985). În plus, albumul ar fi ultima colaborare dintre John și textierul Bernie Taupin pentru următorii câțiva ani, până la reluarea parțială a parteneriatului lor de lucru.

Muzica lui Blue Moves este considerată unele dintre cele mai experimentale ale lui John, combinând genuri precum pop, gospel, disco și jazz, incluzând în același timp elemente orchestrale și melodii de lungă durată. Printre oaspeții albumului se numără David Crosby, Graham Nash, Bruce Johnston și Toni Tennille, care au contribuit la voce de sprijin, precum și spectacole ale Orchestrei Martyn Ford și Orchestrei Simfonice din Londra, fostele aranjamente de coarde ale lui Paul Buckmaster.

La lansare, Blue Moves a primit recenzii mixte. Unii critici au considerat albumul excesiv, în timp ce alții au considerat că nu include suficient material puternic pentru a-și justifica lungimea. Cu toate acestea, unele recenzii retrospective au fost mai pozitive, evidențiind-o ca fiind una dintre cele mai subestimate lansări ale lui John și lăudând natura experimentală, iar John însuși a declarat-o una dintre favoritele sale. Blue Moves a atins apogeul pe locul trei în Billboard 200 din SUA, punând capăt seriei sale de albume numărul unu în acea țară, în timp ce a egalat această poziție în UK Albums Chart. Single-ul principal al albumului, „Sorry Seems to Be the Hardest Word”, a ajuns în top 10 în SUA și în top 20 în Marea Britanie, în timp ce celelalte single-uri „Bite Your Lip (Get Up and Dance!)” și „Crazy Water” (lansat doar în Marea Britanie) au ajuns ambele în top 30. Albumul ar urma să fie certificat de platină de către ambele BPI.

Elton John

« Blue Moves »

Blue Moves is the eleventh studio album by English musician Elton John. It was released on 22 October 1976 through John’s own Rocket Record Company (his first for the label), alongside MCA Records in certain countries. John’s second double album, it was recorded at EMI Studios, Brother Studios, Eastern Sound and Sunset Sound Recorders, and was his last to be produced by longtime collaborator Gus Dudgeon until Ice on Fire (1985). Additionally, the album would be the last collaboration between John and lyricist Bernie Taupin for the next few years until a partial resumption of their working partnership with 21 at 33 (1980).

The music on Blue Moves is considered some of John’s most experimental, fusing genres such as pop, gospel, disco and jazz while also including orchestral elements and extended song lengths. Guests on the album include David Crosby, Graham Nash, Bruce Johnston and Toni Tennille contributing backing vocals, alongside performances by both the Martyn Ford Orchestra and London Symphony Orchestra, the former of which performing string arrangements by Paul Buckmaster.

Upon its release, Blue Moves received mixed reviews. Some critics found the album to be excessive, while others felt it did not include enough strong material to warrant its length. However, some retrospective reviews have been more positive, highlighting it as one of John’s most underrated releases and praising its experimental nature, and John himself has declared it one of his favorites. Blue Moves reached number 3 on the US Billboard 200, breaking his streak of number one albums there, while it matched that position on the UK Albums Chart. The album’s first single, « Sorry Seems to Be the Hardest Word », reached the top 10 in the US and the top 20 in the UK, while further singles « Bite Your Lip (Get Up and Dance!) » and « Crazy Water » (only released in the UK) both reached the top 30. The album would go on to be certified both Platinum by the RIAA and Gold by the BPI.