Le suicide chez les enfants et les adolescents
«Les suicides impulsifs n’existent quasiment pas chez les tout petits. Quand un enfant de 5 à 9 ans passe à l’acte c’est toujours pour des raisons de dépression profonde, de rupture dans la petite enfance. Ce sont rarement des enfants qui allaient bien la veille, au contraire des ados».
Dans ces ados, il y met les 10-12 ans, la puberté survenant aujourd’hui «2 à 3 ans plus tôt qu’au début du XXème siècle», dit-il. «Leur jeune âge donne l’impression qu’il y a de plus en plus d’enfants dans les chiffres du suicide mais en vérité ils sont déjà dans la catégorie des adolescents».
Une période délicate qu’ils vivent précocement, intensément, et sous pression, à en croire Emmanuelle Rondeau, psychologue pour enfants. «Le poids mis par la société sur leurs épaules dès le plus jeune âge n’est pas un facteur protecteur, explique-t-elle. On veut les responsabiliser trop tôt en exigeant d’eux des bonnes notes, des rythmes effrénés, une aptitude en tout, une compétitivité à tous les étages. Cette impératif de maturité avant l’heure les met dans de grandes situations d’angoisse et créent des troubles existentiels».
Nécessaire, la prévention des risques n’est pourtant pas suffisante. Il faut une véritable réflexion sur l’encadrement des enfants dans la société, résume le rapport de Boris Cyrulnik. Notamment «en repensant l’école», avec l’adaptation des rythmes scolaires, une notation plus tardive ou encore la lutte contre le harcèlement.
- Merci à RCA Records et Vangelis pour leur aimable autorisation.
Sinuciderea la copii și adolescenți
„Sinuciderile impulsive cu greu există la copiii foarte mici. Când un copil de 5 până la 9 ani acţionează este întotdeauna din motive de depresie profundă, de ruptură în copilăria timpurie. Rareori copiii au fost bine cu o zi înainte, spre deosebire de adolescenți.
În acești adolescenți îi pune pe copiii de 10-12 ani, pubertatea survenind astăzi „cu 2-3 ani mai devreme decât la începutul secolului XX”, spune el. „Vârsta lor fragedă dă impresia că sunt din ce în ce mai mulți copii în cifrele sinuciderilor, dar de fapt ei sunt deja în categoria adolescenților”.
O perioadă delicată pe care acești tineri o trăiesc devreme, intens și sub presiune, potrivit Emmanuelle Rondeau, psiholog copil. „Greutatea pusă de societate pe umerii lor încă de la o vârstă fragedă nu este un factor de protecție”, explică ea. Vrem să-i responsabilizăm prea curând cerând note bune, ritmuri frenetice, aptitudine în toate, competitivitate la toate nivelurile. Acest imperativ al maturității înainte de vremea lor îi pune în mari situații de anxietate și le creează necazuri existențiale”.
Deși este necesară, prevenirea riscurilor nu este suficientă. Avem nevoie de o reflecție reală asupra supravegherii copiilor în societate, rezumă raportul lui Boris Cyrulnik. În special „prin regândirea școlii”, cu adaptarea ritmurilor școlare, notarea ulterioară sau lupta împotriva hărțuirii.
- Mulțumim RCA Records și Vangelis pentru permisiunea lor amabilă.
Suicide in children and adolescents
“Impulsive suicides hardly exist in very young children. When a child of 5 to 9 years old acts out it is always for reasons of deep depression, of rupture in early childhood. It is rarely children who were fine the day before, unlike teenagers.
In these teenagers, he puts the 10-12 year olds, puberty occurring today « 2 to 3 years earlier than at the beginning of the 20th century », he says. “Their young age gives the impression that there are more and more children in the suicide figures but in truth they are already in the category of adolescents”.
A delicate period that they live early, intensely, and under pressure, according to Emmanuelle Rondeau, child psychologist. « The weight put by society on their shoulders from an early age is not a protective factor, » she explains. We want to make them responsible too soon by demanding good grades, frantic rhythms, aptitude in everything, competitiveness at all levels. This imperative of maturity before their time puts them in great situations of anxiety and creates existential troubles”.
Although necessary, risk prevention is not enough. We need a real reflection on the supervision of children in society, summarizes the report by Boris Cyrulnik. In particular « by rethinking the school », with the adaptation of school rhythms, later grading or the fight against harassment.
- Many thanks to RCA Records and Vangelis for their kind permission.
