Pour ceux qui suivent le violoniste Rares Mihai Florescu sur ce blog, la rubrique est en restructuration. Merci de patienter jusqu’au 17 mai 2024 pour la remise en ligne.
***** Rares Mihai Florescu *****
Sectiune in curs de restructurare
Pentru cei care-l urmăresc pe violonistul Rares Mihai Florescu pe acest blog, secțiunea este în curs de restructurare. Vă rugăm să așteptați până pe 17 mai 2024.
***** Rares Mihai Florescu *****
Section under restructuring
For those who follow the violinist Rares Mihai Florescu on this blog, the section is being restructured. Please wait until May 17, 2024.
Pourquoi la Roumanie? ***** Famille Florescu *****
Souvent, on me demande pourquoi j’utilise le roumain dans mes articles?
Il y a trois raisons:
J’apprends cette langue que je trouve magnifique.
Mes racines les plus profondes sont en Roumanie (Les Carpates) ou mes arrières grands-parents maternels étaient Gitans.
Mes meilleurs amis ou devrais-je dire: ma famille adoptive est roumaine (Bucarest). Au fil des années, des liens très solides ce sont tissés entre moi et cette magnifique famille et suis devenu le parrain de Rares Mihai le fils qui est à quelques jours de son 19ème anniversaire.
Ceux qui me suivent sur les réseaux sociaux et sur ce blog connaissent très bien le talent incontestable de ce jeune Roumain qui, hors mi les nombreux instruments de musique qu’il maitrise parfaitement a fait du violon son instrument favori. Il sait parfaitement gérer son temps entre ses leçons de violon auxquelles il consacre beaucoup de temps, les concerts, l’université en tant qu’élève et ou il occupe également le poste de représentant des étudiants de son université mais également le sport avec le basket-ball.
Pour le plaisir des oreilles et des yeux, je vous propose quelques vidéos tirées de son catalogue.
De ce Romania? ***** Familia Florescu *****
Adesea oamenii mă întreabă de ce folosesc limba română în articolele mele?
Există trei motive:
Învăț această limbă care mi se pare magnifică.
Cele mai adânci rădăcini ale mele sunt în România (Carpații), unde străbunicii mei materni erau țigani.
Cei mai buni prieteni ai mei sau ar trebui să spun: familia mea adoptivă este româncă (București). De-a lungul anilor s-au țesut legături foarte solide între mine și această familie magnifică și am devenit nașul lui Rares Mihai fiul care se află la câteva zile distanță de împlinirea a 19 ani.
Cei care mă urmăresc pe rețelele de socializare și pe acest blog cunosc foarte bine talentul incontestabil al acestui tânăr român care, pe lângă numeroasele instrumente muzicale pe care le stăpânește perfect, a făcut din vioară instrumentul său preferat. Știe să-și gestioneze perfect timpul între lecțiile de vioară cărora le dedică mult timp, concerte, universitate ca student și unde ocupă și funcția de reprezentant student al universității sale, este și foarte atletic.
Pentru plăcerea urechilor și a ochilor, vă propun câteva videoclipuri preluate din catalogul său.
Why Romania? ***** Florescu family *****
Often people ask me why I use Romanian in my articles?
There are three reasons:
I am about to learn this language which is magnificent.
My deepest roots are in Romania (The Carpathians) where my maternal great-grandparents were Gypsies.
My best friends or should I say: my adoptive family is Romanian (Bucharest). Over the years, very strong ties have been woven between me and this magnificent family and I have become the godfather of Rares Mihai the son who is a few days away from his 19th. birthday.
Those who follow me on social networks and on this blog know very well the undeniable talent of this young Romanian who, apart from the many musical instruments he masters perfectly, has made the violin his favorite instrument. He knows how to manage his time perfectly between his violin lessons to which he devotes a lot of time, concerts, university as a student and where he also holds the position of student representative of his university but also sports with basketball-ball.
For the pleasure of the ears and the eyes, I propose you some videos taken from its catalog.
Aussi loin qu’un enfant puisse se souvenir, aussi loin qu’un abandon ne laisse de traces et de cicatrices et aussi loin que des coups, des blessures et abus sexuels laissent indifférent le commun des mortels, je suis un mouton noir!
Issu d’un père inexistant et d’une mère soucieuse d’elle même, une famille c’est néanmoins construite. Catalogué comme un enfant à problèmes, il aura fallu du temps au système pour reconnaitre que j’étais plus intelligent que la norme.
Cela n’aura pas suffit.
Auteur de ce blog, les informations qui y sont publiées sont sourcées et vérifiables. Cela n’empêche pas à la chair de ma chair de me dépeindre comme quelqu’un de peu fréquentable jusqu’au point de ma bannir.
La vie est bien faite et en vous faisant grâce des détails, par le biais d’un gamin qui joue du violon, je suis tombé amoureux d’une famille qui su m’ouvrir les bras.
Je rends ici hommage à cette gentille famille roumaine et l’incroyable talent de ce gosse que j’aime, Rares Mihai Florescu.
Mica mea familie
Familia Florescu
Din câte își amintește un copil, atât cât abandonul lasă urme și cicatrici și cât timp bătăile, rănile și abuzurile sexuale îi lasă indiferenți pe muritorii de rând, eu sunt o oaie neagră!
Venind dintr-un tată inexistent și o mamă preocupată de ea însăși, o familie se construiește totuși. Etichetat drept un copil cu probleme, a fost nevoie de timp pentru ca sistemul să recunoască că sunt mai inteligent decât norma.
Asta nu va fi suficient.
Autor al acestui blog, informațiile publicate acolo sunt provenite și verificabile. Asta nu împiedică carnea mea să mă înfățișeze ca nepopular până la punctul de a mă alunga.
Viața este bine făcută și fără să-ți dau detalii, printr-un puști care cântă la vioară, m-am îndrăgostit de o familie care a știut să-mi deschidă brațele.
Aduc un omagiu aici acestei familii drăguțe de români și talentului incredibil al acestui copil pe care îl iubesc, Rares Mihai Florescu.
My little family
The Florescu family
As far back as a child can remember, as far back as abandonment leaves traces and scars, and as far back as beatings, wounds and sexual abuse leave ordinary mortals indifferent, i am a black sheep!
Coming from a non-existent father and a mother concerned about herself, a family is nevertheless built. Labeled as a problem child, it took time for the system to recognize that i was smarter than the norm.
That won’t be enough.
Author of this blog, the information published therein is sourced and verifiable. That doesn’t stop the flesh of my flesh from portraying me as unpopular to the point of banishing me.
Life is good and without giving you the details, through a kid who plays the violin, i fell in love with a family who knew how to open their arms to me.
I pay tribute here to this nice Romanian family and the incredible talent of this kid that i love, Rares Mihai Florescu.
